1 T hen Eliphaz the Temanite answered and said:

Atunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

2 “ If one attempts a word with you, will you become weary? But who can withhold himself from speaking?

„Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3 S urely you have instructed many, And you have strengthened weak hands.

Iată că tu i-ai învăţat pe mulţi, tu ai întărit mâinile slăbite.

4 Y our words have upheld him who was stumbling, And you have strengthened the feeble knees;

Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau şi au întărit genunchii care se îndoiau.

5 B ut now it comes upon you, and you are weary; It touches you, and you are troubled.

Dar acum necazul a venit asupra ta şi eşti descurajat; te atinge şi te laşi copleşit.

6 I s not your reverence your confidence? And the integrity of your ways your hope?

Nu este oare frica de Dumnezeu încrederea ta, iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

7 “ Remember now, who ever perished being innocent? Or where were the upright ever cut off?

Gândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat? Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?

8 E ven as I have seen, Those who plow iniquity And sow trouble reap the same.

Aşa cum am văzut eu, cei care ară răutatea şi seamănă necazul, le culeg roadele.

9 B y the blast of God they perish, And by the breath of His anger they are consumed.

Suflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte, iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

10 T he roaring of the lion, The voice of the fierce lion, And the teeth of the young lions are broken.

Urletul leului, răgetul leului fioros încetează şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.

11 T he old lion perishes for lack of prey, And the cubs of the lioness are scattered.

Leul cel puternic piere din lipsă de pradă, iar puii leoaicei sunt risipiţi.

12 “ Now a word was secretly brought to me, And my ear received a whisper of it.

Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns, urechea mea a auzit o şoaptă.

13 I n disquieting thoughts from the visions of the night, When deep sleep falls on men,

În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,

14 F ear came upon me, and trembling, Which made all my bones shake.

m-au năpădit frica şi cutremurul şi-au început să-mi tremure oasele.

15 T hen a spirit passed before my face; The hair on my body stood up.

Un duh a trecut uşor prin faţa mea; atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.

16 I t stood still, But I could not discern its appearance. A form was before my eyes; There was silence; Then I heard a voice saying:

S-a oprit, dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea; conturul cuiva era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea:

17 ‘ Can a mortal be more righteous than God? Can a man be more pure than his Maker?

«Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?

18 I f He puts no trust in His servants, If He charges His angels with error,

Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,

19 H ow much more those who dwell in houses of clay, Whose foundation is in the dust, Who are crushed before a moth?

cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut, ale căror temelii sunt în ţărână şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.

20 T hey are broken in pieces from morning till evening; They perish forever, with no one regarding.

De dimineaţa până seara sunt nimiciţi; pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.

21 D oes not their own excellence go away? They die, even without wisdom.’

Nu le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»