1 T hen He went out from there and came to His own country, and His disciples followed Him.

Isus a ieşit de acolo şi a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat.

2 A nd when the Sabbath had come, He began to teach in the synagogue. And many hearing Him were astonished, saying, “Where did this Man get these things? And what wisdom is this which is given to Him, that such mighty works are performed by His hands!

Când a venit ziua Sabatului, a început să dea învăţătură în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, erau uimiţi şi ziceau: „De unde are Acest Om aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Cum de se fac aceste minuni prin mâinile Lui?

3 I s this not the carpenter, the Son of Mary, and brother of James, Joses, Judas, and Simon? And are not His sisters here with us?” So they were offended at Him.

Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov, al lui Iosif, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi surorile Lui, nu sunt oare aici, printre noi?“ Şi astfel, ei se poticneau în El.

4 B ut Jesus said to them, “A prophet is not without honor except in his own country, among his own relatives, and in his own house.”

Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria lui, între rudele lui şi în casa lui.“

5 N ow He could do no mighty work there, except that He laid His hands on a few sick people and healed them.

Şi n-a putut să facă acolo nici o minune, în afară de faptul că Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.

6 A nd He marveled because of their unbelief. Then He went about the villages in a circuit, teaching. Sending Out the Twelve

Şi se mira de necredinţa lor. Trimiterea celor doisprezece Isus străbătea satele de jur-împrejur, dând învăţătură.

7 A nd He called the twelve to Himself, and began to send them out two by two, and gave them power over unclean spirits.

El i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate.

8 H e commanded them to take nothing for the journey except a staff—no bag, no bread, no copper in their money belts—

Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu,

9 b ut to wear sandals, and not to put on two tunics.

ci să se încalţe cu sandale, dar să nu-şi ia două tunici.

10 A lso He said to them, “In whatever place you enter a house, stay there till you depart from that place.

El le-a mai zis: „În orice casă intraţi, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela.

11 A nd whoever will not receive you nor hear you, when you depart from there, shake off the dust under your feet as a testimony against them. Assuredly, I say to you, it will be more tolerable for Sodom and Gomorrah in the day of judgment than for that city!”

Şi dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, scuturaţi-vă praful de sub picioare când ieşiţi de acolo, drept mărturie împotriva lor!“

12 S o they went out and preached that people should repent.

Ei au plecat şi au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască.

13 A nd they cast out many demons, and anointed with oil many who were sick, and healed them. John the Baptist Beheaded

Au scos mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi i-au uns cu untdelemn şi i-au vindecat. Ioan Botezătorul decapitat

14 N ow King Herod heard of Him, for His name had become well known. And he said, “John the Baptist is risen from the dead, and therefore these powers are at work in him.”

Regele Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin El!“

15 O thers said, “It is Elijah.” And others said, “It is the Prophet, or like one of the prophets.”

Alţii ziceau: „Este Ilie!“, iar alţii ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeţi!“

16 B ut when Herod heard, he said, “This is John, whom I beheaded; he has been raised from the dead!”

Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“

17 F or Herod himself had sent and laid hold of John, and bound him in prison for the sake of Herodias, his brother Philip’s wife; for he had married her.

Căci Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea,

18 B ecause John had said to Herod, “It is not lawful for you to have your brother’s wife.”

iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău!“

19 T herefore Herodias held it against him and wanted to kill him, but she could not;

Irodiada îl duşmănea pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea,

20 f or Herod feared John, knowing that he was a just and holy man, and he protected him. And when he heard him, he did many things, and heard him gladly.

pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă; şi îl asculta cu plăcere.

21 T hen an opportune day came when Herod on his birthday gave a feast for his nobles, the high officers, and the chief men of Galilee.

A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naştere, a dat un ospăţ nobililor săi, ofiţerilor şi conducătorilor Galileii.

22 A nd when Herodias’ daughter herself came in and danced, and pleased Herod and those who sat with him, the king said to the girl, “Ask me whatever you want, and I will give it to you.”

Fiica Irodiadei a venit şi a dansat, iar lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut. Regele i-a zis atunci fetei: – Cere-mi orice doreşti şi-ţi voi da!

23 H e also swore to her, “Whatever you ask me, I will give you, up to half my kingdom.”

Apoi i-a jurat (solemn): – Orice-mi vei cere, îţi voi da, până la o jumătate din regatul meu!

24 S o she went out and said to her mother, “What shall I ask?” And she said, “The head of John the Baptist!”

Fata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei: – Ce să cer? Aceasta i-a răspuns: – Capul lui Ioan Botezătorul!

25 I mmediately she came in with haste to the king and asked, saying, “I want you to give me at once the head of John the Baptist on a platter.”

Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i: – Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!

26 A nd the king was exceedingly sorry; yet, because of the oaths and because of those who sat with him, he did not want to refuse her.

Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, n-a putut s-o refuze.

27 I mmediately the king sent an executioner and commanded his head to be brought. And he went and beheaded him in prison,

Şi regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare,

28 b rought his head on a platter, and gave it to the girl; and the girl gave it to her mother.

i-a adus capul pe o farfurie şi i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale.

29 W hen his disciples heard of it, they came and took away his corpse and laid it in a tomb. Feeding the Five Thousand

Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt. Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

30 T hen the apostles gathered to Jesus and told Him all things, both what they had done and what they had taught.

Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au povestit tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni.

31 A nd He said to them, “Come aside by yourselves to a deserted place and rest a while.” For there were many coming and going, and they did not even have time to eat.

Isus le-a zis: „Veniţi cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, şi odihniţi-vă puţin!“ Căci erau mulţi care veneau şi plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.

32 S o they departed to a deserted place in the boat by themselves.

Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu.

33 B ut the multitudes saw them departing, and many knew Him and ran there on foot from all the cities. They arrived before them and came together to Him.

Dar mulţi i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că oameni din toate cetăţile au alergat pe jos până acolo şi au sosit înaintea lor.

34 A nd Jesus, when He came out, saw a great multitude and was moved with compassion for them, because they were like sheep not having a shepherd. So He began to teach them many things.

Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-au păstor. Şi a început să-i înveţe multe lucruri.

35 W hen the day was now far spent, His disciples came to Him and said, “This is a deserted place, and already the hour is late.

Fiindcă ora era deja târzie, ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis: – Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie.

36 S end them away, that they may go into the surrounding country and villages and buy themselves bread; for they have nothing to eat.”

Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin cătunele din împrejurimi şi prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!

37 B ut He answered and said to them, “You give them something to eat.” And they said to Him, “Shall we go and buy two hundred denarii worth of bread and give them something to eat?”

Însă Isus le-a zis: – Daţi-le voi să mănânce! Ei L-au întrebat: – De unde să luăm două sute de denari şi să ne ducem să cumpărăm pâine, ca să le dăm să mănânce?

38 B ut He said to them, “How many loaves do you have? Go and see.” And when they found out they said, “Five, and two fish.”

Isus i-a întrebat: – Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi! După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns: – Cinci, şi doi peşti.

39 T hen He commanded them to make them all sit down in groups on the green grass.

Isus le-a poruncit să-i aşeze pe toţi pe iarba verde, în grupuri.

40 S o they sat down in ranks, in hundreds and in fifties.

Ei s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci.

41 A nd when He had taken the five loaves and the two fish, He looked up to heaven, blessed and broke the loaves, and gave them to His disciples to set before them; and the two fish He divided among them all.

Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimilor. De asemenea, a împărţit tuturor şi cei doi peşti.

42 S o they all ate and were filled.

Au mâncat toţi şi s-au săturat;

43 A nd they took up twelve baskets full of fragments and of the fish.

şi au strâns douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase şi cu ceea ce rămăsese din peşti.

44 N ow those who had eaten the loaves were about five thousand men. Jesus Walks on the Sea

Cei ce mâncaseră (pâinile) erau cinci mii de bărbaţi. Isus umblă pe mare

45 I mmediately He made His disciples get into the boat and go before Him to the other side, to Bethsaida, while He sent the multitude away.

Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenicii Săi să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, iar între timp El va da drumul mulţimii.

46 A nd when He had sent them away, He departed to the mountain to pray.

După ce Şi-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să se roage.

47 N ow when evening came, the boat was in the middle of the sea; and He was alone on the land.

Era deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe ţărm.

48 T hen He saw them straining at rowing, for the wind was against them. Now about the fourth watch of the night He came to them, walking on the sea, and would have passed them by.

A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă şi, cam în a patra strajă a nopţii, Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei.

49 A nd when they saw Him walking on the sea, they supposed it was a ghost, and cried out;

Când L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ şi au ţipat,

50 f or they all saw Him and were troubled. But immediately He talked with them and said to them, “Be of good cheer! It is I; do not be afraid.”

pentru că toţi s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis: „Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!“

51 T hen He went up into the boat to them, and the wind ceased. And they were greatly amazed in themselves beyond measure, and marveled.

După ce S-a suit la ei în barcă, vântul a încetat. Ei s-au mirat foarte tare.

52 F or they had not understood about the loaves, because their heart was hardened. Many Touch Him and Are Made Well

Căci nu înţeleseseră nici ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

53 W hen they had crossed over, they came to the land of Gennesaret and anchored there.

Au traversat marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au ancorat acolo.

54 A nd when they came out of the boat, immediately the people recognized Him,

Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut.

55 r an through that whole surrounding region, and began to carry about on beds those who were sick to wherever they heard He was.

Ei au alergat prin toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe paturi pe cei bolnavi acolo unde auzeau că se află Isus.

56 W herever He entered, into villages, cities, or the country, they laid the sick in the marketplaces, and begged Him that they might just touch the hem of His garment. And as many as touched Him were made well.

Şi oriunde mergea El, în sate, în cetăţi sau în cătune, îi aşezau pe cei bolnavi în pieţe şi-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care se atingeau de ea erau vindecaţi.