1 R emember now your Creator in the days of your youth, Before the difficult days come, And the years draw near when you say, “I have no pleasure in them”:

„Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: «Nu găsesc nici o plăcere în ei!»;

2 W hile the sun and the light, The moon and the stars, Are not darkened, And the clouds do not return after the rain;

până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele şi până nu se întorc norii după ploaie.

3 I n the day when the keepers of the house tremble, And the strong men bow down; When the grinders cease because they are few, And those that look through the windows grow dim;

În zilele acelea încep să tremure paznicii casei şi se îndoaie cei tari, se opresc cei ce macină, care s-au împuţinat, şi se întunecă cei ce se uită pe ferestre,

4 W hen the doors are shut in the streets, And the sound of grinding is low; When one rises up at the sound of a bird, And all the daughters of music are brought low.

se închid cele două uşi care dau în stradă şi scade sunetul morii. Atunci te vei scula la ciripitul păsării, dar glasul tuturor cântăreţelor se va auzi înăbuşit;

5 A lso they are afraid of height, And of terrors in the way; When the almond tree blossoms, The grasshopper is a burden, And desire fails. For man goes to his eternal home, And the mourners go about the streets.

te vei teme de înălţimi şi te vei speria pe drum! Adu-ţi aminte de Creatorul tău, până nu înfloreşte migdalul până nu se târăşte lăcusta şi trece pofta, căci fiecare merge spre casa cea veşnică, iar bocitorii cutreieră pe stradă;

6 R emember your Creator before the silver cord is loosed, Or the golden bowl is broken, Or the pitcher shattered at the fountain, Or the wheel broken at the well.

până nu se rupe funia de argint şi până nu se sparge vasul de aur, până nu se sfărâmă vasul la izvor şi până nu este zdrobită roata la fântână;

7 T hen the dust will return to the earth as it was, And the spirit will return to God who gave it.

până nu se întoarce ţărâna în pământ, de unde a fost luată, şi până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu, Cel Care a dat-o.

8 “ Vanity of vanities,” says the Preacher, “All is vanity.” The Whole Duty of Man

O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul. Totul este deşertăciune!“ Epilog

9 A nd moreover, because the Preacher was wise, he still taught the people knowledge; yes, he pondered and sought out and set in order many proverbs.

Pe lângă faptul că oratorul a fost un înţelept, el a învăţat şi ştiinţa pe popor, culegând, cercetând şi aranjând numeroase proverbe.

10 T he Preacher sought to find acceptable words; and what was written was upright—words of truth.

Oratorul a căutat să găsească cuvinte plăcute şi să scrie drept cuvintele adevărului.

11 T he words of the wise are like goads, and the words of scholars are like well-driven nails, given by one Shepherd.

Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe, iar colecţiile de proverbe sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur păstor.

12 A nd further, my son, be admonished by these. Of making many books there is no end, and much study is wearisome to the flesh.

„Dincolo de toate acestea, fiule, ia aminte: să faci multe cărţi este o treabă fără sfârşit şi prea mult studiu este obositor pentru trup.

13 L et us hear the conclusion of the whole matter: Fear God and keep His commandments, For this is man’s all.

Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta: «Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui, căci aceasta este datoria fiecărui om.

14 F or God will bring every work into judgment, Including every secret thing, Whether good or evil.

Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare, tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.»“