1 A cuérdate de tu Creador ahora que eres joven. No esperes a que vengan los días malos, y a que lleguen los años en que digas: «Vivir tanto no es motivo de regocijo.»

„Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: «Nu găsesc nici o plăcere în ei!»;

2 H azlo antes de que el sol se oscurezca, y la luna y las estrellas dejen de brillar, y las nubes se disipen después de la lluvia.

până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele şi până nu se întorc norii după ploaie.

3 H azlo antes de que tiemblen los guardianes de la casa, y se encorven los guerreros, y disminuya el número de las molineras, y queden a oscuras los que miran por las ventanas.

În zilele acelea încep să tremure paznicii casei şi se îndoaie cei tari, se opresc cei ce macină, care s-au împuţinat, şi se întunecă cei ce se uită pe ferestre,

4 H azlo antes de que se cierren las puertas que dan a la calle, y el ruido del molino deje de oírse. Hazlo antes de que las aves eleven sus trinos y ninguno de sus cantos pueda escucharse.

se închid cele două uşi care dau în stradă şi scade sunetul morii. Atunci te vei scula la ciripitul păsării, dar glasul tuturor cântăreţelor se va auzi înăbuşit;

5 L uego vendrá el temor por las alturas y se experimentará terror en el camino; entonces el blanco almendro florecerá, la langosta resultará una carga, y hasta el apetito se perderá, porque el hombre va camino a su última morada, y por la calle andarán los que llorarán su muerte.

te vei teme de înălţimi şi te vei speria pe drum! Adu-ţi aminte de Creatorul tău, până nu înfloreşte migdalul până nu se târăşte lăcusta şi trece pofta, căci fiecare merge spre casa cea veşnică, iar bocitorii cutreieră pe stradă;

6 H azlo antes de que se reviente la cadena de plata y se rompa la vasija de oro, y el cántaro se quiebre junto a la fuente, y junto al pozo se venza la polea.

până nu se rupe funia de argint şi până nu se sparge vasul de aur, până nu se sfărâmă vasul la izvor şi până nu este zdrobită roata la fântână;

7 E ntonces el polvo volverá a la tierra, de donde fue tomado, y el espíritu volverá a Dios, que lo dio.

până nu se întoarce ţărâna în pământ, de unde a fost luată, şi până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu, Cel Care a dat-o.

8 ¡ Vanidad de vanidades! ¡Todo es vanidad! —Palabras del Predicador. Deberes del hombre

O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul. Totul este deşertăciune!“ Epilog

9 M ientras más sabio llegó a ser el Predicador, más conocimientos impartió a la gente. Ponderó, escudriñó y compuso muchos proverbios.

Pe lângă faptul că oratorul a fost un înţelept, el a învăţat şi ştiinţa pe popor, culegând, cercetând şi aranjând numeroase proverbe.

10 A demás, el Predicador se esforzó por hallar palabras agradables y por escribir con precisión palabras verdaderas.

Oratorul a căutat să găsească cuvinte plăcute şi să scrie drept cuvintele adevărului.

11 L as palabras de los sabios son como aguijones, y el conjunto de las palabras de los maestros, impartidas por un solo guía, son como clavos bien hincados.

Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe, iar colecţiile de proverbe sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur păstor.

12 H ijo mío, además de lo antes dicho, toma en cuenta que nunca se acaba de escribir muchos libros, y que el cuerpo se cansa de tanto estudiar.

„Dincolo de toate acestea, fiule, ia aminte: să faci multe cărţi este o treabă fără sfârşit şi prea mult studiu este obositor pentru trup.

13 T odo este discurso termina en lo siguiente: Teme a Dios, y cumple sus mandamientos. Eso es el todo del hombre.

Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta: «Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui, căci aceasta este datoria fiecărui om.

14 P or lo demás, Dios habrá de juzgar toda obra, buena o mala, junto con toda acción encubierta.

Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare, tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.»“