1 L a mujer sabia edifica su casa, pero la necia la derriba con sus propias manos.

Orice femeie înţeleaptă îşi zideşte casa, dar cea proastă o dărâmă cu înseşi mâinile ei.

2 E l que teme al Señor sigue su camino recto, pero el que anda en malos pasos lo desdeña.

Cine umblă cu dreptate se teme de Domnul, dar cel ce merge pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.

3 L os labios del necio derraman soberbia; los labios de los sabios son su protección.

Vorbirea prostului aduce o nuia pentru spinarea lui, dar cei înţelepţi sunt protejaţi de buzele lor.

4 S in bueyes el granero no se llena; gracias a su fuerza, hay abundancia de pan.

Unde nu sunt boi, ieslea este goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade.

5 E l testigo verdadero no miente; el testigo falso esparce calumnias.

Martorul adevărat nu înşală, dar un martor mincinos spune numai minciuni.

6 E l burlón busca la sabiduría y no da con ella; el hombre entendido la encuentra fácilmente.

Batjocoritorul caută înţelepciunea dar n-o găseşte, însă pentru cel priceput cunoştinţa este un lucru uşor.

7 N o te juntes con gente necia, porque nada aprenderás de lo que te digan.

Depărtează-te de omul prost pentru că nu vei găsi cunoştinţă pe buzele lui!

8 E l que es sabio y astuto sabe por dónde va; a los necios los engaña su propia necedad.

Înţelepciunea celui prudent îl face să-şi înţeleagă căile, dar prostia proştilor înşală.

9 L os necios se burlan del pecado; los hombres rectos se ganan la buena voluntad.

Proştii glumesc cu păcatul, dar între cei drepţi este bunăvoinţă.

10 C ada corazón conoce su propia amargura, y ningún extraño participa de su alegría.

Inima îşi cunoaşte necazurile ei şi nici un străin nu poate lua parte la bucuria ei.

11 L a mansión de los impíos será derribada, pero la choza de los hombres rectos permanece.

Casa celor răi va fi distrusă, dar cortul celor drepţi va înflori.

12 H ay caminos que el hombre considera rectos, pero que al final conducen a la muerte.

Există o cale ce pare dreaptă omului, dar la urmă duce spre moarte.

13 H asta de reírse duele el corazón; a veces la alegría acaba en congoja.

Chiar şi în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată, iar bucuria poate sfârşi în întristare.

14 E l corazón necio se harta de sus caminos, pero el hombre de bien va feliz por los suyos.

Cel cu inima rătăcită va fi pedepsit pentru căile lui, iar omul bun va primi o răsplată pentru ale lui.

15 E l inexperto cree todo lo que oye; el que es astuto mira por dónde anda.

Cel naiv crede orice cuvânt, dar cel prudent îşi gândeşte bine paşii.

16 E l sabio teme a Dios y se aparta del mal, pero el necio se muestra temerario y engreído.

Omul înţelept se teme de Domnul şi evită răul, dar cel prost este insolent şi prea încrezător în sine.

17 E l que fácilmente se enoja comete locuras; el hombre perverso es aborrecido.

Cel iute la mânie face prostii şi omul cu intenţii rele este dispreţuit.

18 L a necedad es la herencia de los simplones; los astutos se cubren de conocimientos.

Cei naivi moştenesc prostie, dar cei prudenţi sunt încununaţi cu ştiinţă.

19 L os malvados se inclinarán ante los buenos, y los impíos comparecerán ante los justos.

Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni şi cei ticăloşi se vor pleca la porţile celui drept.

20 A l pobre lo odian hasta sus amigos; al rico, todo el mundo lo quiere.

Săracul este evitat chiar şi de semenii lui, dar bogatul are mulţi prieteni.

21 E l que humilla a su prójimo comete un pecado; ¡feliz de aquél que se compadece de los pobres!

Cine îşi dispreţuieşte semenii păcătuieşte, dar binecuvântat este cine are milă de cel nevoiaş.

22 L os que urden el mal pierden el rumbo; los que piensan el bien encuentran amor y verdad.

Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Cei ce plănuiesc binele însă găsesc bunătate şi credincioşie.

23 T oda labor rinde sus frutos, pero hablar por hablar empobrece.

În orice muncă grea există şi un câştig, dar a vorbi doar duce numai la sărăcie.

24 L as riquezas son la corona de los sabios; la corona de los necios es su necedad.

Bogăţia este o coroană pentru cei înţelepţi, dar prostia proştilor rodeşte prostie.

25 E l testigo verdadero te salva la vida; el testigo falso te difama.

Martorul sincer salvează vieţi, dar martorul fals este înşelător.

26 E l temor del Señor infunde plena confianza, y da esperanza a nuestros hijos.

Cine se teme de Domnul are o fortăreaţă sigură, şi El va fi un refugiu pentru copiii lui.

27 E l temor del Señor es un manantial de vida, que nos aparta de los lazos de la muerte.

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, îndepărtând omul de la cursele morţii.

28 U n pueblo numeroso es la gloria del rey; un pueblo escaso es la debilidad del príncipe.

Poporul numeros este slava regelui, dar, fără supuşi, prinţul este ruinat.

29 E nojo lento, gran inteligencia; espíritu impaciente, demasiada necedad.

Cel răbdător are mare pricepere, dar cine este iute la mânie face prostii.

30 U n corazón apacible infunde vida al cuerpo, pero la envidia corroe hasta los huesos.

O inimă liniştită este viaţa trupului, dar invidia este putrezirea oaselor.

31 O primir al pobre es afrentar al Creador; tener misericordia del pobre es honrar a Dios.

Cine asupreşte pe sărac dispreţuieşte pe Creatorul său, dar cine are milă de nevoiaş Îl onorează pe Dumnezeu.

32 A l malvado lo pierde su propia maldad; el justo, aun en la muerte mantiene la esperanza.

Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel drept chiar şi la moarte are un refugiu.

33 L a sabiduría reposa en el corazón prudente, pero entre los necios es desconocida.

Înţelepciunea se odihneşte în mintea celui priceput şi chiar printre proşti se lasă cunoscută.

34 U n pueblo justo es un gran pueblo, pero el pecado deshonra a las naciones.

Dreptatea înalţă un neam, dar păcatul este o ruşine pentru orice popor.

35 E l rey es amable con el siervo inteligente, pero se enoja con el que lo avergüenza.

Bunăvoinţa regelui este pentru slujitorul priceput, dar mânia lui este pentru cel care-l face de ruşine.