1 ¿ Quién es éste que viene de Edom? ¿Quién viene de Bosra, vestido de rojo? ¿Quién es el que marcha con gran poder, envuelto en tan hermoso vestido? «Soy yo, el que habla con justicia; el que es grande para salvar.»

– Cine este Acesta, Care vine din Edom, Care vine cu hainele roşii din Boţra?! Cine este Acesta, înveşmântat atât de frumos, păşind atât de plin de putere?! – Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate şi Care am putere să mântuiesc!

2 ¿ Y cómo es que tu vestido es rojo? A juzgar por tus ropas, ¡pareciera que estuviste pisando uvas en un lagar!

– De ce-Ţi sunt hainele roşii şi veşmintele ca ale unuia care calcă în teasc?

3 « Yo solo he pisado la uvas del lagar. De los pueblos, ninguno estaba conmigo. En mi enojo, aplasté esas uvas; en mi furor las pisoteé, y su sangre me salpicó la ropa y me manché mis vestiduras.

– Eu singur am călcat în teasc, iar dintre popoare n-a fost nimeni cu Mine. Le-am călcat în mânia Mea, le-am călcat în picioare în furia Mea. Sângele lor Mi-a stropit hainele, astfel că pe toate Mi le-am pătat.

4 Y es que sólo pienso en el día de la venganza; ¡ha llegado el año de mi redención!

Căci ziua răzbunării era în inima Mea şi anul răscumpărării Mele sosise.

5 M iré, y no había quien me ayudara. Me sorprendió no contar con ningún apoyo. ¡Fue mi brazo el que me dio la victoria! ¡Fue mi enojo lo que me sostuvo!

M-am uitat şi nu era nimeni să Mă ajute; am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine; prin urmare, puterea Mea Mi-a adus izbândă şi mânia Mea M-a sprijinit.

6 E n mi enojo aplasté a los pueblos; ¡los embriagué con mi furor, y derramé su sangre por el suelo!» Bondad del Señor hacia Israel

Am călcat în picioare popoare în mânia Mea, le-am îmbătat în furia Mea şi le-am vărsat sângele pe pământ. Laudă şi mărturisire

7 ¡ Haré memoria de la gran misericordia del Señor! ¡Evocaré sus alabanzas por todo lo que él ha hecho por nosotros! ¡Por su gran bondad hacia la casa de Israel! ¡Por haber tenido compasión de nosotros, conforme a su gran misericordia!

„Voi vesti îndurările Domnului şi isprăvile Domnului, potrivit cu tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi; voi vesti marea Lui bunătate faţă de Casa lui Israel, pe care i-a arătat-o potrivit îndurării Sale şi potrivit bogăţiei dragostei Lui.

8 P orque él dijo: «Ellos son mi pueblo. Son mis hijos, y no saben mentir.» Y se convirtió en su Salvador.

El a zis: «Negreşit, ei sunt poporul Meu, fiii care nu Mă vor trăda», şi astfel El a devenit Mântuitorul lor.

9 S i ellos se angustiaban, también él se angustiaba; su ángel mismo acudió a salvarlos. Por su amor y su clemencia les dio libertad; los puso en pie y los llevó en sus brazos, como lo hizo siempre en el pasado.

În tot ce au suferit, a suferit împreună cu ei, iar Îngerul Prezenţei Sale i-a izbăvit. În dragostea şi în mila Sa El i-a răscumpărat; i-a ridicat şi i-a purtat în toate zilele din vechime.

10 P ero ellos fueron rebeldes y provocaron el enojo de su santo espíritu. Por eso él se volvió su enemigo y luchó contra ellos.

Dar ei s-au răzvrătit şi L-au întristat pe Duhul Său cel Sfânt. De aceea El S-a făcut duşmanul lor şi a luptat El Însuşi împotriva lor.

11 E ntonces ellos se acordaron de los días de antaño, y de Moisés y de su pueblo, y se preguntaron: «¿Dónde está el que nos hizo cruzar el mar como un rebaño, con un pastor a la cabeza? ¿Dónde está el que puso su santo espíritu en medio de su pueblo?

Atunci ei şi-au adus aminte de zilele străvechi, de zilele când Moise Îi conducea poporul. Unde este Acela Care i-a trecut prin mare împreună cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela Care a pus printre ei Duhul Său cel Sfânt,

12 ¿ Dónde está el que los guió por la diestra de Moisés y con el poder de su brazo? ¿Dónde, el que dividió las aguas ante sus ojos y se ganó así fama perpetua?

Acela Care Şi-a trimis braţul slăvit să-i fie mână dreaptă lui Moise, Acela Care a despărţit apele înaintea lor pentru a-Şi face un renume veşnic,

13 ¿ Dónde está el que los llevó sin tropiezo por los abismos del mar, como a un caballo que cruza el desierto?»

Acela Care i-a condus prin adâncuri? Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie, ei nu s-au împiedicat

14 E l espíritu del Señor fue su pastor. Los guió como al ganado cuando baja a las cañadas. ¡Así, Señor, guiaste a tu pueblo, y te ganaste fama y gloria! Israel pide la ayuda de Dios

şi asemenea unor vite ce coboară în câmpie, aşa i-a condus Duhul Domnului la odihnă. În felul acesta Ţi-ai călăuzit Tu poporul, pentru a-Ţi face un Nume slăvit.

15 T ú, que estás en el cielo, en tu santa y gloriosa morada, ¡míranos desde allí!, ¡fíjate en nosotros! ¿Dónde están tu amor y tu poder? ¿Dónde está tu entrañable compasión, y tu piedad para con nosotros? ¿Acaso se han agotado?

Priveşte din ceruri şi vezi, din Locuinţa Ta sfântă şi slăvită! Unde-Ţi sunt râvna şi puterea? Fiorul Tău lăuntric şi compasiunea Ta s-au retras de la mine.

16 ¡ Tú, Señor, eres nuestro padre! Aunque Abrahán nos ignore, e Israel no nos reconozca, tú eres nuestro padre; ¡tu nombre siempre ha sido «Redentor nuestro»!

Totuşi Tu eşti Tatăl nostru, chiar dacă Avraam nu ne cunoaşte, chiar dacă Israel nu ne recunoaşte; Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, din vechime Tu Te numeşti «Răscumpărătorul nostru»!

17 ¿ Por qué, Señor, nos has apartado de tus caminos? ¿Por qué has endurecido nuestro corazón para que no te honremos? Por amor a tus siervos, y por las tribus de tu heredad, ¡vuélvete a nosotros!

De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile Tale? De ce ne-ai împietrit inimile, ca să nu ne mai temem de Tine? Întoarce-Te, de dragul robilor Tăi, de dragul seminţiilor ce-Ţi sunt moştenire!

18 M uy poco tiempo tu santo pueblo estuvo en posesión de tu santuario, pero ahora nuestros enemigos lo han pisoteado.

Pentru puţină vreme poporul Tău cel sfânt a avut parte de Lăcaşul Tău, dar acum duşmanii noştri l-au călcat în picioare.

19 H emos llegado a ser como aquellos de los que nunca fuiste señor, ¡como aquellos sobre los cuales nunca fue invocado tu nombre!

Am fost multă vreme ca unii care nu erau sub stăpânirea Ta, ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.