1 E n aquellos tiempos, cuando Israel no tenía rey, hubo un levita forastero que vivía en la parte más lejana de los montes de Efraín. Este levita había tomado como concubina a una mujer de Belén de Judá,

În zilele acela, când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea regiunii muntoase a lui Efraim îşi luase o ţiitoare din Betleemul lui Iuda.

2 p ero ella le fue infiel y se regresó a la casa de su padre, en Belén de Judá, donde estuvo cuatro meses.

Dar ţiitoarea i-a fost necredincioasă şi s-a întors apoi la familia ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni.

3 E ntonces su marido fue a buscarla, y le habló con mucho cariño para hacerla volver. Llevó consigo a uno de sus criados y un par de asnos. Su mujer le pidió que entrara a la casa, y cuando el padre de la joven lo vio, salió a recibirlo muy contento.

După aceea, soţul ei s-a dus la ea pentru a o convinge să se întoarcă. Era însoţit de slujitorul său şi de o pereche de măgari. Ea l-a adus în locuinţa tatălui ei şi tatăl fetei l-a primit cu bucurie când l-a văzut.

4 Y así, el levita se quedó tres días en casa de su suegro comiendo y bebiendo.

Socrul său, tatăl fetei, l-a reţinut şi astfel ei au rămas la el trei zile. Au mâncat, au băut şi au înnoptat acolo.

5 A l cuarto día por la mañana, el levita se levantó con la intensión de irse, pero el padre de la joven le dijo: «Cobren fuerzas con un bocado de pan, y después podrán irse.»

În a patra zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au pregătit să plece. Dar tatăl fetei i-a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine ca să prinzi putere, apoi veţi pleca!“

6 L os dos se sentaron, y comieron y bebieron. Luego el padre de la joven le dijo al levita: «Te ruego que pasen otra noche en mi casa, y que disfrutes de estar aquí.»

Ei au rămas, au mâncat şi au băut din nou împreună. Tatăl fetei i-a zis ginerelui său: „Te rog, binevoieşte să rămâi aici peste noapte şi înveseleşte-te!“

7 S in embargo, el levita se levantó con la intención de partir. Pero su suegro insistió, y volvieron a pasar la noche allí.

Bărbatul se sculase să plece, dar socrul său l-a convins să rămână. Astfel, el s-a întors şi a înnoptat din nou acolo.

8 A l quinto día, nuevamente se levantaron muy de mañana para irse, pero otra vez el padre de la joven le dijo: «Por favor, recobra las fuerzas, y espera a que termine el día.» Y los dos comieron.

În a cincea zi, s-a sculat dis-de-dimineaţă ca să plece. Tatăl fetei i-a zis: „Te rog, mai zăboveşte la mine până la amiază şi întăreşte-ţi inima!“ Astfel, ei au mâncat din nou împreună.

9 P ero cuando el levita se preparó para irse, con su esposa y su criado, su suegro volvió a decirle: «Mira, ya pronto va a anochecer. Por favor, pasen aquí la noche, pues el día está por terminar. Quédense aquí, y disfruten. Ya mañana temprano se levantarán y podrán emprender el camino de regreso a su casa.»

După aceea bărbatul s-a sculat să plece împreună cu slujitorul şi cu ţiitoarea sa, dar socrul lui, tatăl fetei, i-a zis: „Iată că se apropie seara! Te rog, înnoptează aici, căci ziua aproape a trecut! Rămâi, te rog, şi înveseleşte-te! Mâine te vei trezi ca să porneşti la drum şi te vei duce acasă!“

10 P ero el levita ya no quiso pasar allí la noche, sino que se levantó, aparejó sus asnos, tomó a su mujer y llegó hasta la entrada de Jebús, que es Jerusalén.

Dar bărbatul n-a vrut să mai rămână, ci s-a ridicat şi a plecat. A ajuns până în faţa Iebusului, adică Ierusalim, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu ţiitoarea sa.

11 P ara entonces el día había declinado y comenzaba a anochecer, por lo que el criado le dijo: «Te ruego que entremos a la ciudad de los jebuseos, para pasar allí la noche.»

Când erau aproape de Iebus, se făcuse târziu deja. Slujitorul i-a zis stăpânului său: – Am putea să ne întoarcem în cetatea acestor iebusiţi ca să înnoptăm acolo!

12 S u amo respondió, y dijo a su criado: «No vamos a entrar a ninguna ciudad de extranjeros, que no sea una ciudad israelita. Seguiremos hasta Gabaa.

Dar stăpânul lui i-a răspuns: – Nu ne întoarcem pentru o cetate străină, ai cărei locuitori nu sunt israeliţi, ci vom merge până la Ghiva!

13 C uando lleguemos a Gabaa, o a Ramá, podremos pasar la noche allí.»

Să încercăm să ne apropiem de unul din aceste locuri: de Ghiva sau Rama, a mai spus el slujitorului său.

14 Y así, siguieron su camino. Al ponerse el sol, llegaron cerca de Gabaa, en la tierra de Benjamín.

Astfel, ei au plecat mai departe. Când au ajuns aproape de Ghiva, care aparţine de Beniamin, soarele apunea.

15 E ntonces se apartaron del camino para entrar a la ciudad y pasar allí la noche. Al entrar, fueron a sentarse en la plaza, pues nadie les ofreció su casa para que pudieran dormir.

S-au întors şi au intrat să înnopteze în Ghiva. Ei au intrat şi s-au oprit în piaţa cetăţii, dar nu s-a găsit nimeni care să-i primească în casă şi să-i găzduiască.

16 A l anochecer, vieron llegar a un anciano, que venía del campo después de trabajar. Ese anciano era de los montes de Efraín, pero vivía como forastero en Gabaa, pues los habitantes de ese lugar eran de la tribu de Benjamín.

Chiar atunci, seara, un bătrân se întorcea de la lucrul câmpului. Omul era din regiunea muntoasă a lui Efraim, dar locuia ca străin în Ghiva, deşi oamenii din această cetate erau beniamiţi.

17 C uando el anciano levantó la mirada, vio al viajero en la plaza y le preguntó: «¿De dónde vienes, y adónde vas?»

Când s-a uitat şi l-a văzut pe călător în piaţa cetăţii, bătrânul i-a zis: – Încotro mergi şi de unde vii?

18 E l viajero respondió: «Venimos de Belén de Judá, y vamos a lo más alejado de los montes de Efraín, de donde soy. Estoy regresando de Belén de Judá, y ahora me dirijo a la casa del Señor. Nadie me ha dado alojamiento en su casa.

El i-a răspuns: – Călătoresc din Betleemul lui Iuda spre marginea regiunii muntoase a lui Efraim, de unde sunt! Mă dusesem până în Betleemul lui Iuda, iar acum mă duc la Casa Domnului. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui,

19 P ero tenemos todo lo que necesitan nuestros asnos, y pan y vino para mí y para mi mujer, y para el criado que me acompaña. No nos hace falta nada.»

deşi avem paie şi nutreţ pentru măgarii noştri, avem pâine şi vin pentru mine însumi, pentru slujitoarea ta şi pentru tânărul care este cu slujitorii tăi, aşa că nu ne lipseşte nimic!

20 Y el anciano le respondió: «Que la paz sea contigo. Desde ahora, lo que necesites corre por mi cuenta. Sólo una cosa: no quiero que pases la noche en la calle.»

Bătrânul i-a zis: – Fii liniştit! Mă voi îngriji eu de toate nevoile tale, numai să nu rămâi peste noapte în piaţă!

21 Y el anciano los llevó a su casa, y les dio de comer a sus asnos; luego ellos se lavaron los pies, y comieron y bebieron.

I-a dus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor. Apoi şi-au spălat picioarele, au mâncat şi au băut.

22 P ero cuando estaban disfrutando de todo, unos hombres corruptos de la ciudad rodearon la casa, golpearon la puerta, y le gritaron al anciano, dueño de la casa: «¡Saca al hombre que ha entrado en tu casa! ¡Queremos acostarnos con él!»

În timp ce se veseleau ei, nişte oameni nelegiuiţi dintre locuitorii cetăţii, au început să roiască în jurul casei, bătând la uşă. L-au strigat pe bătrân, stăpânul casei, şi i-au zis: – Scoate-l afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să ne împreunăm cu el ca să-l cunoaştem!

23 E l dueño de la casa salió y les dijo: «¡No, hermanos míos! ¡Yo les ruego que no le hagan daño a este hombre! ¡Es mi huésped! ¡No cometan tal perversidad!

Bătrânul, stăpânul casei, a ieşit la ei şi le-a răspuns: – Fraţilor, vă rog, nu fiţi aşa răi. Omul acesta îmi este oaspete, de aceea nu săvârşiţi o asemenea faptă ruşinoasă!

24 M iren, tengo una hija que es virgen, y también está aquí su mujer. Ahora mismo las voy a sacar, para que hagan con ellas lo que les parezca. ¡Pero no cometan una infamia con este hombre!»

Am o fiică fecioară, iar el are o ţiitoare. Vi le voi aduce afară pe ele! Înjosiţi-le şi faceţi-le ce vă va plăcea, dar nu săvârşiţi un lucru aşa de ruşinos cu acest om!

25 P ero como aquellos hombres no le hicieron caso al anciano, el levita tomó a su mujer y la sacó, y ellos la violaron durante toda la noche y hasta la mañana. Al rayar el alba, la dejaron en paz.

Oamenii însă n-au vrut să-l asculte. Atunci călătorul şi-a înşfăcat ţiitoarea şi le-a scos-o afară. Ei au necinstit-o şi au abuzat de ea toată noaptea, până dimineaţa. Apoi, când a început să se crape de ziuă, au lăsat-o să plece.

26 A ntes de amanecer, la mujer llegó hasta la puerta de la casa del anciano, donde estaba su marido, y allí cayó muerta, hasta que amaneció.

La ivirea zorilor, femeia a venit şi a căzut la uşa casei bătrânului, unde se afla şi stăpânul ei, rămânând acolo până când s-a luminat bine de ziuă.

27 P or la mañana, el levita se levantó y abrió las puertas, dispuesto a seguir su camino. Fue entonces cuando vio que su concubina estaba tendida a la entrada de la casa, con las manos sobre el umbral de la puerta.

Dimineaţa, stăpânul ei s-a trezit, a deschis uşile casei şi a ieşit să-şi continue drumul. Atunci a dat de ţiitoarea sa care era întinsă lângă uşa casei, având mâinile pe prag.

28 E ntonces le dijo: «¡Levántate, y vámonos!» Pero como ella no respondió, el levita la levantó, la echó sobre su asno, y se fue a su tierra.

El i-a zis: „Ridică-te şi hai să mergem!“ Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar şi a plecat către casă.

29 A l llegar a su casa, tomó un cuchillo y descuartizó a su mujer en doce pedazos, y repartió los pedazos por todo el territorio de Israel.

Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, şi-a apucat ţiitoarea şi a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi pe care le-a trimis prin toată regiunea lui Israel.

30 T odos los que veían eso, decían: «Desde que los israelitas llegaron de Egipto, y hasta nuestros días, ¡jamás se había visto que alguien hiciera algo así! Esto da en qué pensar. Tenemos que ponernos de acuerdo, y actuar!»

Toţi cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat şi nu s-a văzut aşa ceva, de când au venit israeliţii din ţara Egiptului şi până astăzi! Luaţi aminte asupra acestei fapte, sfătuiţi-vă şi spuneţi ce-i de făcut!“