1 J esús volvió a hablarles en parábolas, y les dijo:

Isus a început să le vorbească din nou în pilde şi le-a zis:

2 « El reino de los cielos es semejante a un rey que hizo una fiesta de bodas para su hijo.

„Împărăţia lui Dumnezeu poate fi asemănată cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său.

3 Y envió el rey a sus siervos para convocar a los invitados a la fiesta de bodas, pero éstos no quisieron asistir.

El şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă, dar aceştia n-au vrut să vină.

4 V olvió el rey a enviar otros siervos, y les dijo: “Díganles a los invitados que ya he preparado el banquete; que he matado mis toros y animales engordados, y que todo está dispuesto. Que vengan a la fiesta.”

A trimis din nou alţi sclavi, zicându-le: «Spuneţi-le celor invitaţi: ‘Iată, am pregătit masa, boii şi animalele îngrăşate au fost tăiate şi toate sunt pregătite! Veniţi deci la nuntă!’»

5 P ero los invitados no hicieron caso. Uno de ellos se fue a su labranza, otro a sus negocios,

Dar invitaţii nu le-au dat nici o atenţie şi au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la negustoria lui.

6 y otros más agarraron a los siervos, los maltrataron y los mataron.

Ceilalţi i-au înşfăcat pe sclavi, i-au maltratat şi i-au omorât.

7 C uando el rey supo esto, se enojó; así que envió a sus ejércitos, destruyó a aquellos homicidas, y quemó su ciudad.

Împăratul s-a mâniat foarte tare. El şi-a trimis trupele, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

8 E ntonces dijo a sus siervos: “La fiesta de bodas ya está preparada, pero los que fueron invitados no eran dignos de asistir.

Apoi le-a zis sclavilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea.

9 P or tanto, vayan a las encrucijadas de los caminos, e inviten a la fiesta de bodas a todos los que encuentren.”

Mergeţi, aşadar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi aceia pe care îi găsiţi!»

10 L os siervos salieron por los caminos y juntaron a todos los que encontraron, lo mismo malos que buenos, y la fiesta de bodas se llenó de invitados.

Sclavii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi aceia pe care i-au găsit, şi răi, şi buni; şi sala nunţii s-a umplut de oaspeţi.

11 » Cuando el rey entró para ver a los invitados y se encontró con uno que no estaba vestido para la boda,

Când împăratul a venit să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă

12 l e dijo: “Amigo, ¿cómo fue que entraste aquí, sin estar vestido para la boda?” Y aquél enmudeció.

şi l-a întrebat: – Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Acesta a amuţit.

13 E ntonces el rey dijo a los que servían: “Aten a éste de pies y manos, y échenlo de aquí, a las tinieblas de afuera. ¡Allí habrá llanto y rechinar de dientes!”

Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: – Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

14 P orque son muchos los llamados, pero pocos los escogidos.» La cuestión del tributo

Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.“ Tributul datorat Cezarului

15 E ntonces los fariseos se fueron para pensar en cómo atrapar a Jesús en sus propias palabras.

Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba.

16 E nviaron a sus discípulos, junto con los herodianos, a decirle: «Maestro, sabemos que eres amante de la verdad, y que enseñas con verdad el camino de Dios; sabemos también que no permites que nadie influya en ti ni te dejas llevar por las apariencias humanas.

I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: – Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor.

17 P or tanto, dinos tu parecer. ¿Es lícito pagar tributo al César, o no?»

Aşadar, spune-ne, ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului sau nu?

18 P ero Jesús, que conocía la malicia de ellos, les dijo: «¡Hipócritas! ¿Por qué me tienden trampas?

Isus însă a înţeles intenţia lor rea şi le-a zis: – De ce Mă puneţi la încercare, ipocriţilor?

19 M uéstrenme la moneda del tributo.» Y ellos le mostraron un denario.

Arătaţi-Mi moneda pentru tribut! Ei I-au adus un denar.

20 E ntonces él les preguntó: «¿De quién es esta imagen, y esta inscripción?»

Isus i-a întrebat: – Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?

21 L e respondieron: «Del César.» Y él les dijo: «Pues bien, den al César lo que es del César, y a Dios lo que es de Dios.»

– Ale Cezarului, au răspuns ei. Atunci El le-a zis: – Daţi-i deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

22 A l oír esto, se quedaron asombrados y se alejaron de él. La pregunta sobre la resurrección

Ei au rămas uimiţi când au auzit aceste cuvinte. Şi astfel L-au lăsat şi au plecat. Despre înviere

23 E se mismo día se le acercaron los saduceos, que dicen que no hay resurrección, y le preguntaron:

În aceeaşi zi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

24 « Maestro, Moisés dijo que si alguno muere sin tener hijos, su hermano debe casarse con la viuda, para que su hermano tenga descendencia.

– Învăţătorule, Moise a zis că, dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.

25 A hora bien, entre nosotros se dio el caso de siete hermanos. El primero de ellos se casó y, como murió sin dejar descendencia, dejó su mujer al hermano que le seguía.

Erau printre noi şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă vreun urmaş, lăsându-i-o astfel pe soţia sa fratelui său.

26 L o mismo sucedió con el segundo, y el tercero, hasta el séptimo.

Aşa s-a întâmplat şi cu al doilea, şi cu al treilea, apoi tot aşa până la al şaptelea.

27 A l final, todos murieron, y también la mujer.

Femeia a murit ultima dintre toţi.

28 A sí que en la resurrección, ¿esposa de cuál de los siete será esta mujer, puesto que todos estuvieron casados con ella?»

La înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea? Căci toţi au avut-o de soţie!

29 J esús les respondió: «El error de ustedes es que no conocen las Escrituras ni el poder de Dios;

Isus le-a răspuns: – Sunteţi rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu!

30 p orque en la resurrección, ni se casarán ni se darán en casamiento, sino que serán como los ángeles de Dios en el cielo.

Căci la înviere nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din cer.

31 P ero en cuanto a la resurrección de los muertos, ¿acaso no han leído ustedes lo que Dios les dijo? Porque él dijo:

Iar cu privire la învierea morţilor, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice:

32 “ Yo soy el Dios de Abrahán, el Dios de Isaac y el Dios de Jacob.” Así que Dios no es un Dios de muertos, sino de los que viven.»

„Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov“? El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii!

33 C uando la gente escuchaba esto, se admiraba de su enseñanza. El gran mandamiento

Auzind aceste lucruri, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui. Cea mai mare poruncă

34 A l enterarse los fariseos que Jesús había hecho callar a los saduceos, se reunieron alrededor de él;

Când au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc.

35 y uno de ellos, que era intérprete de la ley, para ponerlo a prueba le preguntó:

Unul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:

36 « Maestro, ¿cuál es el gran mandamiento en la ley?»

– Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?

37 J esús le respondió: «“Amarás al Señor tu Dios con todo tu corazón, y con toda tu alma, y con toda tu mente.”

Isus i-a răspuns: – „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“.

38 É ste es el primero y más importante mandamiento.

Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

39 Y el segundo es semejante al primero: “Amarás a tu prójimo como a ti mismo.”

Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“.

40 D e estos dos mandamientos dependen toda la ley y los profetas.» ¿De quién es hijo el Cristo?

Toată Legea şi Profeţii depind de aceste două porunci. Al cui fiu este Cristos?

41 M ientras los fariseos estaban reunidos, Jesús les preguntó:

În timp ce fariseii erau strânşi la un loc, Isus a întrebat:

42 « ¿Qué piensan ustedes del Cristo? ¿De quién es hijo?» Y le respondieron: «De David».

– Ce părere aveţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El? Ei I-au răspuns: – Al lui David.

43 E ntonces él les dijo: «¿Y cómo es que, en el Espíritu, David lo llama Señor? Pues dijo:

Isus le-a zis: – Cum atunci David, în Duhul, Îl numeşte „Domn“, când spune:

44 » “El Señor le dijo a mi Señor: Siéntate a mi derecha, hasta que ponga a tus enemigos por estrado de tus pies.”

„Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea până-Ţi voi pune duşmanii sub picioare!»“?

45 ¿ Cómo, entonces, puede ser su hijo, si David lo llama Señor?»

Deci, dacă David Îl numeşte „Domn“, cum este El Fiul lui?

46 N adie podía responderle nada, y desde aquel día nadie se atrevió a hacerle más preguntas.

Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt şi, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.