1 I sus a început să le vorbească din nou în pilde şi le-a zis:

2 „ Împărăţia lui Dumnezeu poate fi asemănată cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său.

3 E l şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă, dar aceştia n-au vrut să vină.

4 A trimis din nou alţi sclavi, zicându-le: «Spuneţi-le celor invitaţi: ‘Iată, am pregătit masa, boii şi animalele îngrăşate au fost tăiate şi toate sunt pregătite! Veniţi deci la nuntă!’»

5 D ar invitaţii nu le-au dat nici o atenţie şi au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la negustoria lui.

6 C eilalţi i-au înşfăcat pe sclavi, i-au maltratat şi i-au omorât.

7 Î mpăratul s-a mâniat foarte tare. El şi-a trimis trupele, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

8 A poi le-a zis sclavilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea.

9 M ergeţi, aşadar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi aceia pe care îi găsiţi!»

10 S clavii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi aceia pe care i-au găsit, şi răi, şi buni; şi sala nunţii s-a umplut de oaspeţi.

11 C ând împăratul a venit să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă

12 ş i l-a întrebat: – Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Acesta a amuţit.

13 A tunci împăratul le-a zis slujitorilor: – Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

14 C ăci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.“ Tributul datorat Cezarului

15 A tunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba.

16 I -au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: – Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor.

17 A şadar, spune-ne, ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului sau nu?

18 I sus însă a înţeles intenţia lor rea şi le-a zis: – De ce Mă puneţi la încercare, ipocriţilor?

19 A rătaţi-Mi moneda pentru tribut! Ei I-au adus un denar.

20 I sus i-a întrebat: – Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?

21 – Ale Cezarului, au răspuns ei. Atunci El le-a zis: – Daţi-i deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

22 E i au rămas uimiţi când au auzit aceste cuvinte. Şi astfel L-au lăsat şi au plecat. Despre înviere

23 Î n aceeaşi zi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

24 – Învăţătorule, Moise a zis că, dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.

25 E rau printre noi şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă vreun urmaş, lăsându-i-o astfel pe soţia sa fratelui său.

26 A şa s-a întâmplat şi cu al doilea, şi cu al treilea, apoi tot aşa până la al şaptelea.

27 F emeia a murit ultima dintre toţi.

28 L a înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea? Căci toţi au avut-o de soţie!

29 I sus le-a răspuns: – Sunteţi rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu!

30 C ăci la înviere nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din cer.

31 I ar cu privire la învierea morţilor, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice:

32 „ Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov“? El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii!

33 A uzind aceste lucruri, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui. Cea mai mare poruncă

34 C ând au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc.

35 U nul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:

36 – Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?

37 I sus i-a răspuns: – „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“.

38 A ceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

39 I ar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“.

40 T oată Legea şi Profeţii depind de aceste două porunci. Al cui fiu este Cristos?

41 Î n timp ce fariseii erau strânşi la un loc, Isus a întrebat:

42 – Ce părere aveţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El? Ei I-au răspuns: – Al lui David.

43 I sus le-a zis: – Cum atunci David, în Duhul, Îl numeşte „Domn“, când spune:

44 „ Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea până-Ţi voi pune duşmanii sub picioare!»“?

45 D eci, dacă David Îl numeşte „Domn“, cum este El Fiul lui?

46 N imeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt şi, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.