1 D upă toate acestea, într-o zi, Iosif a fost anunţat: „Tatăl tău este bolnav.“ Atunci acesta i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi – pe Manase şi pe Efraim.

2 C ând lui Iacov i s-a spus: „Fiul tău Iosif a venit la tine“, el şi-a adunat puterile şi a şezut pe pat.

3 I acov i-a zis lui Iosif: – Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în Canaan, m-a binecuvântat

4 ş i mi-a zis: „Te voi face roditor şi te voi înmulţi; te voi face o adunare de popoare şi voi da această ţară urmaşilor tăi după tine ca pe o proprietate veşnică.“

5 D e aceea cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului, vor fi ai mei; Efraim şi Manase vor fi ai mei aşa cum sunt Ruben şi Simeon.

6 U rmaşii care ţi s-au născut după ei vor fi ai tăi. În teritoriul pe care îl vor moşteni, ei vor fi numiţi după numele fraţilor lor.

7 D upă ce m-am întors din Padan, Rahela a murit pe drum, în Canaan, înainte de a ajunge la Efrata; am îngropat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem.

8 C ând Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat: – Cine sunt aceştia?

9 – Sunt fiii pe care Dumnezeu mi i-a dat aici, a răspuns Iosif. – Adu-i la mine să-i binecuvântez, a zis el.

10 V ederea lui Israel slăbise din cauza bătrâneţii, astfel că nu mai vedea bine. Iosif i-a apropiat pe cei doi fii ai săi de el, iar Israel i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.

11 A poi i-a zis lui Iosif: – Nu mi-am închipuit c-o să te mai văd, dar Dumnezeu m-a ajutat să-ţi văd şi copiii.

12 I osif i-a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său şi s-a plecat cu faţa până la pământ.

13 A poi i-a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa şi la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa şi la dreapta lui Israel şi i-a apropiat de el.

14 D ar Israel, încrucişându-şi mâinile, şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai mic, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deşi el era întâiul născut.

15 E l l-a binecuvântat pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea Căruia au umblat strămoşii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul Care a fost păstorul vieţii mele până astăzi,

16 Î ngerul Care m-a scăpat din fiecare necaz, să-i binecuvânteze pe aceşti băieţi. Ei să fie numiţi după numele meu şi după numele strămoşilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult pe pământ.“

17 C ând Iosif a văzut că tatăl său şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, nu i-a plăcut şi a luat mâna tatălui său ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.

18 E l i-a zis tatălui său: – Nu aşa, tată! Acesta este întâiul născut; pe capul lui pune-ţi mâna dreaptă.

19 D ar tatăl său a refuzat şi a răspuns: – Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare. Totuşi fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar urmaşii lui vor ajunge o mulţime de neamuri.

20 I srael i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând: „În numele tău va binecuvânta Israel şi va zice: «Dumnezeu să te facă precum Efraim şi Manase.»“ Astfel, el l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase.

21 A poi Israel i-a zis lui Iosif: – Eu voi muri, dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara strămoşilor voştri.

22 Ţ ie, care eşti deasupra fraţilor tăi, îţi dau Şehemul pe care l-am luat cu sabia şi cu arcul meu din mâna amoriţilor.