1 A devărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoţ şi tâlhar.
2 Î nsă cel care intră pe poartă este păstorul oilor.
3 P ortarul îi deschide, iar oile îi aud glasul; el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară.
4 D upă ce le-a scos afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul.
5 E le nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.
6 I sus le-a vorbit în chip figurat, dar ei n-au înţeles ce le spunea.
7 I sus le-a vorbit din nou: – Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt poarta oilor.
8 T oţi cei ce au venit înaintea Mea sunt hoţi şi tâlhari; dar oile nu i-au ascultat.
9 E u sunt poarta! Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit; va intra, va ieşi şi va găsi păşune.
10 H oţul nu vine decât ca să fure, să înjunghie şi să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viaţă şi s-o aibă din abundenţă.
11 E u sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.
12 C el plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le prinde şi le împrăştie.
13 C el plătit fuge pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
14 E u sunt păstorul cel bun şi le cunosc pe cele ce sunt ale Mele, iar cele ce sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine,
15 t ot aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine, iar Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viaţa pentru oi.
16 M ai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu şi vor fi o turmă şi un Păstor.
17 D e aceea Mă iubeşte Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viaţa ca s-o iau din nou.
18 N imeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s-o dau şi am autoritate s-o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu.
19 D in cauza acestor cuvinte s-a făcut din nou dezbinare între iudei.
20 M ulţi dintre ei spuneau: „Are demon şi este nebun! De ce-L ascultaţi?!“
21 A lţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de demoniac. Poate un demon să deschidă ochii unui orb?!“ Necredinţa iudeilor
22 Î n Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului. Era iarnă.
23 I sus se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon.
24 I udeii L-au înconjurat şi I-au zis: – Până când ne mai ţii sufletul în încordare? Dacă Tu eşti Cristosul, spune-ne-o deschis!
25 I sus le-a răspuns: – V-am spus, dar nu credeţi! Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele depun mărturie despre Mine.
26 Î nsă voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi din oile Mele.
27 O ile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează.
28 E u le dau viaţă veşnică şi în veac nu vor pieri; şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
29 T atăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui.
30 E u şi Tatăl una suntem.
31 I udeii au luat din nou pietre ca să arunce în El.
32 I sus le-a zis: – V-am arătat multe lucrări bune de la Tatăl; pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?
33 I udeii I-au răspuns: – Nu pentru o lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care eşti om, Te faci Dumnezeu!
34 I sus le-a zis: – Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: «Sunteţi dumnezei!»“?
35 D acă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu El i-a numit „dumnezei“, şi Scriptura nu poate fi anulată,
36 p uteţi spune voi despre Cel pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume că rosteşte blasfemii, şi aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“?!
37 D acă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi!
38 D ar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi lucrările acestea, ca să cunoaşteţi şi să înţelegeţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl!
39 A tunci au încercat din nou să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
40 A poi S-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, şi a rămas acolo.
41 M ulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat!“
42 Ş i mulţi au crezut în El acolo.