1 S unt dezgustat de viaţa mea. De aceea voi da frâu liber plângerii mele, voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

2 Î i voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Fă-mă să ştiu de ce te cerţi cu mine?

3 Î ţi place să mă asupreşti, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale, în timp ce faci să strălucească sfaturile celui rău?

4 A i Tu ochi de carne? Vezi Tu aşa cum văd oamenii?

5 S unt zilele Tale ca zilele omului sau anii Tăi ca anii lui,

6 c a să-mi cauţi nedreptatea şi să-mi cercetezi păcatul,

7 d eşi Tu ştii că sunt nevinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

8 M âinile Tale m-au modelat şi m-au făcut, iar acum te întorci să mă distrugi?

9 A du-Ţi aminte că m-ai modelat ca pe lut! Vrei acum să mă faci din nou ţărână?

10 N -ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele şi închegat ca brânza?

11 M -ai îmbrăcat cu piele şi cu carne şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane.

12 M i-ai dat viaţă şi mi-ai arătat îndurare, iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.

13 I ată totuşi ce ai ascuns în inima Ta şi ce ştiu că aveai de gând:

14 c a, dacă păcătuiesc, să mă urmăreşti şi să nu-mi ierţi vina.

15 D acă sunt rău, vai de mine! Dacă sunt drept, nu-mi pot înălţa capul, pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în necaz.

16 D acă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu şi iarăşi Îţi arăţi marea Ta putere împotriva mea.

17 A duci mai mulţi martori împotriva mea, mânia Ta creşte faţă de mine şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.

18 D e ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O! de aş fi murit înainte să mă vadă cineva!

19 A ş fi ca şi cum n-aş fi fost, purtat din pântece drept în mormânt.

20 O are nu-mi sunt puţine zilele? Opreşte-te şi lasă-mă singur, să pot afla puţină mângâiere

21 î nainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere, în ţara întunericului şi a umbrei morţii,

22 î n ţara nopţii întunecate, a umbrei adânci şi a dezordinii, unde chiar şi lumina este precum întunericul!»“