1 Î n prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, când încă era întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.

2 A alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt ucenic, cel pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus!“

3 A tunci Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi s-au dus la mormânt.

4 C ei doi au început să alerge împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt.

5 C ând s-a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos, dar n-a intrat.

6 S imon Petru, care îl urma, a ajuns şi el; a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos,

7 d ar ştergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâşiile de pânză, ci era împăturit şi aşezat într-un loc separat.

8 A tunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat şi el, a văzut şi a crezut.

9 C ăci tot nu înţeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morţi.

10 A poi ucenicii s-au întors acasă. Isus i Se arată Mariei Magdalena

11 M aria însă stătea afară, lângă mormânt, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat să se uite în mormânt

12 ş i a văzut doi îngeri îmbrăcaţi în alb, şezând unul la cap şi unul la picioare în locul unde fusese pus trupul lui Isus.

13 E i au întrebat-o: – Femeie, de ce plângi? Ea le-a răspuns: – Pentru că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus!

14 D upă ce a spus acestea, s-a întors şi L-a văzut pe Isus stând acolo, dar nu ştia că este Isus.

15 I sus a întrebat-o: – Femeie, de ce plângi? Pe Cine cauţi? Crezând că este grădinarul, ea I-a zis: – Domnule, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi lua!

16 – Maria! i-a zis Isus. Ea s-a întors şi I-a zis în aramaică: – Rabbuni! – care înseamnă: „Învăţătorule!“.

17 I sus i-a zis: – Nu Mă ţine, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl! Du-te însă la fraţii Mei şi spune-le: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru!“

18 M aria Magdalena s-a dus şi i-a anunţat pe ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“ şi că El i-a spus aceste lucruri. Isus li Se arată ucenicilor

19 Î n seara acelei zile, prima zi a săptămânii, în timp ce acolo unde se aflau ucenicii uşile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“

20 Ş i spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta Lui. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul.

21 I sus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi!“

22 Ş i spunând aceasta, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!

23 C elor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.“

24 Î nsă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didimus“, nu era cu ei când a venit Isus.

25 C eilalţi ucenici i-au zis: – L-am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: – Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nu voi crede! Isus i Se arată lui Toma

26 D upă opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când uşile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“

27 A poi i-a zis lui Toma: – Adu-ţi degetul aici şi priveşte-Mi mâinile! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea! Şi nu fi necredincios, ci credincios!

28 T oma I-a răspuns: – Domnul meu şi Dumnezeul meu!

29 I sus i-a zis: – Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut! Scopul scrierii acestei cărţi

30 I sus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte.

31 Î nsă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeţi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.