1 L e-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna şi să nu se descurajeze:

2 E l le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu-i era ruşine.

3 Î n cetatea aceea era şi o văduvă care tot venea la el şi-i zicea: «Fă-mi dreptate în procesul cu potrivnicul meu!»

4 P entru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea şi-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu şi nici de oameni nu mi-e ruşine,

5 t otuşi, pentru că această văduvă mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină întruna şi să mă bată la cap!»“

6 A poi Domnul a zis: „Auziţi ce zice judecătorul cel nedrept?

7 Ş i oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El, măcar că întârzie faţă de ei?!

8 V ă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“ Pilda fariseului şi a colectorului de taxe

9 A mai spus şi următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi:

10 „ Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe.

11 F ariseul stătea în picioare şi se ruga în sine însuşi astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că eu nu sunt ca ceilalţi oameni – tâlhari, nedrepţi, adulteri – şi nici chiar ca acest colector de taxe!

12 E u postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din tot ceea ce câştig!»

13 C olectorul de taxe însă stătea la distanţă şi nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!»

14 E u vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat!“ Isus şi copilaşii

15 I -au adus şi nişte copilaşi ca să se atingă de ei, dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus.

16 I sus însă i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei!

17 A devărat vă spun că cel care nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“ Isus şi conducătorul bogat

18 U n conducător L-a întrebat: – Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?

19 I sus i-a răspuns: – De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu!

20 C unoşti poruncile: „Să nu comiţi adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“

21 E l I-a spus: – Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea.

22 C ând a auzit aceasta, Isus i-a zis: – Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi împarte săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!

23 C ând a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.

24 I sus a văzut (că se întristase foarte tare) şi a zis: – Cât de greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

25 C ăci este mai uşor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!

26 C ei ce au auzit aceasta s -au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“

27 E l a zis: – Ceea ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.

28 A tunci Petru I-a zis: – Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre şi Te-am urmat!

29 E l le-a răspuns: – Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau soţia, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu

30 ş i care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine – viaţă veşnică. Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

31 A poi i-a luat deoparte pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne îndreptăm spre Ierusalim şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor împlini.

32 C ăci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, insultat, scuipat

33 ş i, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“

34 E i n-au înţeles nimic din aceste lucruri; vorbirea aceasta era ascunsă de ei şi nu pricepeau ce li se spunea. Isus vindecă un orb lângă Ierihon

35 Î n timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb şedea lângă drum cerşind.

36 C ând a auzit mulţimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă.

37 I -au spus că trece Isus din Nazaret.

38 A tunci el a început să strige: – Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!

39 C ei ce mergeau în faţă îl mustrau spunându -i să tacă, dar el striga şi mai tare: – Fiul lui David, ai milă de mine!

40 I sus S-a oprit şi a poruncit să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:

41 – Ce vrei să fac pentru tine? El I-a răspuns: – Doamne, să-mi recapăt vederea!

42 I sus a zis: – Recapătă-ţi vederea; credinţa ta te-a vindecat!

43 I mediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.