1 D oamne, Dumnezeul mântuirii mele, zi şi noapte strig după ajutor înaintea Ta.

2 S ă ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă-Ţi urechea la cererea mea!

3 M i s-a săturat sufletul de atâtea necazuri şi viaţa mi-a ajuns în pragul Locuinţei Morţilor.

4 S unt pus în rândul celor ce se coboară în groapă; am ajuns ca bărbatul lipsit de putere.

5 S unt abandonat printre morţi asemenea celor înjunghiaţi care s-au coborât în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte niciodată şi care sunt îndepărtaţi din mâna Ta.

6 M -ai aşezat în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncuri.

7 Ţ i-ai aşezat mânia peste mine; m -ai copleşit cu toate valurile Tale. Sela

8 I -ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc, făcându-mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără de scăpare!

9 M i s-au înceţoşat ochii din pricina necazului. Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi; îmi întind mâinile spre Tine.

10 F aci Tu oare minuni pentru cei morţi? Oare sufletele morţilor se scoală ca să Te laude? Sela

11 O are în mormânt se povesteşte despre îndurarea Ta şi în Locul Nimicirii despre credincioşia Ta?

12 O are minunile Tale sunt cunoscute în întuneric şi dreptatea Ta – pe tărâmul uitării?

13 E u însă, Doamne, Ţie Îţi cer ajutorul şi încă din zori Te întâmpin cu rugăciunea mea.

14 D oamne, de ce mi-ai lepădat sufletul şi Ţi-ai ascuns faţa de mine?

15 Î ncă din tinereţe am fost necăjit şi aproape de moarte; am avut de-a face cu spaimele Tale şi am fost deznădăjduit.

16 M ânia Ta a trecut peste mine; înfricoşările Tale m-au sleit.

17 T oată ziua mă împresoară ca nişte ape, mă înfăşoară deodată.

18 I -ai îndepărtat de la mine pe apropiaţii mei, pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc, mă aflu în întuneric.