1 O , Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu! Te voi înălţa şi Îţi voi lăuda Numele, căci ai făcut lucruri minunate, lucruri plănuite demult, care s-au împlinit cu credincioşie.

2 A i prefăcut cetatea într-un morman de moloz, citadela într-o ruină. Fortăreaţa străinilor nu mai e o cetate; ea nu va mai fi niciodată rezidită.

3 D e aceea popoarele puternice Te vor slăvi; cetăţile neamurilor de temut se vor teme de Tine.

4 C ăci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărman, un refugiu pentru cel nevoiaş în necazul său, un adăpost în furtună şi o umbră în mijlocul caniculei, atunci când suflarea asupritorilor lovea ca furtuna într-un zid

5 ş i ca arşiţa soarelui într-un loc uscat. Tu aduci la tăcere zarva străinilor şi, aşa cum căldura este domolită de umbra unui nor, tot astfel şi cântarea asupritorilor încetează.

6 D omnul Oştirilor va pregăti pe muntele acesta, pentru toate popoarele, un ospăţ cu cărnuri grase, un ospăţ cu vinuri bune – cărnuri pline de măduvă şi vinuri din cele mai bune.

7 P e muntele acesta El va nimici vălul care acoperă toate popoarele, învelitoarea aruncată peste toate neamurile.

8 E l va înghiţi moartea pentru totdeauna. Stăpânul Domn va şterge lacrimile de pe toate feţele şi va îndepărta de pe tot pământul ocara poporului Său, căci Domnul a vorbit.

9 Î n ziua aceea se va zice: «Priviţi! Acesta este Dumnezeul nostru! Am nădăjduit în El, şi El ne-a mântuit! Acesta este Domnul în Care ne-am pus nădejdea! Să fim veseli şi să ne bucurăm în mântuirea Sa!»

10 M âna Domnului se va odihni pe muntele acesta. Moabiţii însă vor fi călcaţi de El în picioare, aşa cum este călcat în picioare paiul în bălegar.

11 Î şi vor întinde mâinile în mijlocul lui, cum îşi întinde înotătorul mâinile să înoate; mândria lor va fi doborâtă în ciuda dibăciei mâinilor lor.

12 E l va dărâma fortificaţiile înalte ale zidurilor tale, le va doborî şi le va arunca la pământ, chiar în ţărână.