1 C ât de plăcute sunt Lăcaşurile Tale, Doamne al Oştirilor!

2 S ufletul meu tânjeşte şi suspină după curţile Domnului. Inima şi trupul meu strigă de bucurie către Dumnezeul cel Viu.

3 C hiar şi pasărea îşi găseşte o casă, chiar şi rândunica îşi găseşte un cuib pentru ea, un loc unde să-şi pună puii, un loc la altarele Tale, Doamne al Oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!

4 F erice de cei ce locuiesc în Casa Ta, căci ei Te laudă mereu! Sela

5 F erice de oamenii a căror tărie este în Tine şi a căror inimă se îndreaptă spre înălţimile Sionului.

6 C ând străbat aceştia valea Plângerii, ei o prefac într-un loc cu izvoare, pe care ploaia timpurie îl acoperă cu iazuri.

7 E i merg din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu, în Sion.

8 D oamne, Dumnezeul Oştirilor, ascultă-mi rugăciunea! Pleacă-Ţi urechea, Dumnezeule al lui Iacov! Sela

9 S cut al nostru, ia aminte, Dumnezeule! Priveşte cu bunăvoinţă la faţa unsului Tău!

10 M ai bine o zi în curţile Tale, decât o mie în altă parte. Mai bine stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii.

11 C ăci Domnul Dumnezeu este soare şi scut; El dă îndurare şi slavă. Nu lipseşte de bine pe cei ce umblă în integritate.

12 D oamne al Oştirilor, ferice de omul care-şi pune încrederea în Tine!