1 O , de ai despica cerurile şi ai coborî! Cum ar tremura munţii înaintea Ta!

2 C a focul care aprinde vreascurile sau face ca apa să fiarbă, aşa să-Ţi faci cunoscut Numele duşmanilor Tăi, pentru ca neamurile să tremure înaintea Ta!

3 C ând ai făcut lucruri înfricoşătoare, la care nu ne aşteptam, când Te-ai coborât, munţii s-au cutremurat înaintea Ta.

4 D in vremuri străvechi nu s-a pomenit, nici o ureche n-a auzit şi nici un ochi n-a văzut vreun alt Dumnezeu în afară de Tine, Care să lucreze pentru cei ce-L aşteaptă.

5 T u vii în întâmpinarea celor ce, cu bucurie, împlinesc dreptatea, a celor ce, pe căile Tale, îşi aduc aminte de Tine. Dar iată că te-ai mâniat, pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor. Şi să mai fim oare mântuiţi?

6 T oţi am devenit ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită. Toţi ne ofilim ca o frunză, şi nedreptăţile noastre ne mătură ca vântul.

7 N u este nimeni care să cheme Numele Tău sau să încerce să se ţină strâns de Tine, căci Ţi-ai ascuns faţa de noi, şi ne-ai lăsat să pierim din cauza nedreptăţilor noastre.

8 D ar Doamne, Tu eşti Tatăl nostru! Noi suntem lutul, iar Tu eşti olarul nostru; noi toţi suntem lucrarea mâinii Tale.

9 N u te mânia prea tare, Doamne! Nu-ţi aminti de nelegiuire pentru totdeauna! Priveşte spre noi, Te rugăm, căci suntem cu toţii poporul Tău!

10 C etăţile Tale sfinte au devenit o pustie; Sionul însuşi este o pustie, iar Ierusalimul o pustietate.

11 T emplul nostru sfânt şi plin de slavă, în care părinţii noştri Te lăudau, a fost dat pradă flăcărilor şi toate lucrurile în care ne găseam plăcerea sunt ruine.

12 D upă toate acestea, Doamne, vei rămâne totuşi deoparte? Vei continua să taci şi să ne pedepseşti atât de aspru?“