1 O , de ai despica cerurile şi ai coborî! Cum ar tremura munţii înaintea Ta!

If only You would tear open the heavens and come down! The mountains would shake before You,

2 C a focul care aprinde vreascurile sau face ca apa să fiarbă, aşa să-Ţi faci cunoscut Numele duşmanilor Tăi, pentru ca neamurile să tremure înaintea Ta!

as when fire burns the wood and causes the water to boil. Come and make Your name known to those who are against you, that the nations may shake in fear before You!

3 C ând ai făcut lucruri înfricoşătoare, la care nu ne aşteptam, când Te-ai coborât, munţii s-au cutremurat înaintea Ta.

When You did powerful things which we did not expect, You came down, and the mountains shook before You.

4 D in vremuri străvechi nu s-a pomenit, nici o ureche n-a auzit şi nici un ochi n-a văzut vreun alt Dumnezeu în afară de Tine, Care să lucreze pentru cei ce-L aşteaptă.

From long ago no ear has heard and no eye has seen any God besides You, Who works for those who wait for Him.

5 T u vii în întâmpinarea celor ce, cu bucurie, împlinesc dreptatea, a celor ce, pe căile Tale, îşi aduc aminte de Tine. Dar iată că te-ai mâniat, pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor. Şi să mai fim oare mântuiţi?

You meet him who finds joy in doing what is right and good, who remembers You in Your ways. See, You were angry because we sinned. We have been sinning for a long time, and will we be saved?

6 T oţi am devenit ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită. Toţi ne ofilim ca o frunză, şi nedreptăţile noastre ne mătură ca vântul.

All of us have become like one who is unclean. All our right and good works are like dirty pieces of cloth. And all of us dry up like a leaf. Our sins take us away like the wind.

7 N u este nimeni care să cheme Numele Tău sau să încerce să se ţină strâns de Tine, căci Ţi-ai ascuns faţa de noi, şi ne-ai lăsat să pierim din cauza nedreptăţilor noastre.

There is no one who calls on Your name, who stirs himself up to take hold of You. For You have hidden Your face from us, and have given us over to the power of our sins.

8 D ar Doamne, Tu eşti Tatăl nostru! Noi suntem lutul, iar Tu eşti olarul nostru; noi toţi suntem lucrarea mâinii Tale.

But now, O Lord, You are our Father. We are the clay, and You are our pot maker. All of us are the work of Your hand.

9 N u te mânia prea tare, Doamne! Nu-ţi aminti de nelegiuire pentru totdeauna! Priveşte spre noi, Te rugăm, căci suntem cu toţii poporul Tău!

Do not be so angry, O Lord. Do not remember our sin forever. Look now, all of us are Your people.

10 C etăţile Tale sfinte au devenit o pustie; Sionul însuşi este o pustie, iar Ierusalimul o pustietate.

Your holy cities have become a waste place. Zion has become a waste place. Jerusalem lies destroyed.

11 T emplul nostru sfânt şi plin de slavă, în care părinţii noştri Te lăudau, a fost dat pradă flăcărilor şi toate lucrurile în care ne găseam plăcerea sunt ruine.

Our holy and beautiful house, where our fathers praised You, has been burned by fire. And all our things of great worth have been destroyed.

12 D upă toate acestea, Doamne, vei rămâne totuşi deoparte? Vei continua să taci şi să ne pedepseşti atât de aspru?“

Will You do nothing after seeing these things, O Lord? Will You keep quiet and make us suffer even more?