1 O , de ai despica cerurile şi ai coborî! Cum ar tremura munţii înaintea Ta!

OH si rompiese los cielos, y descendieras, y á tu presencia se escurriesen los montes,

2 C a focul care aprinde vreascurile sau face ca apa să fiarbă, aşa să-Ţi faci cunoscut Numele duşmanilor Tăi, pentru ca neamurile să tremure înaintea Ta!

Como fuego abrasador de fundiciones, fuego que hace hervir las aguas, para que hicieras notorio tu nombre á tus enemigos, y las gentes temblasen á tu presencia!

3 C ând ai făcut lucruri înfricoşătoare, la care nu ne aşteptam, când Te-ai coborât, munţii s-au cutremurat înaintea Ta.

Cuando, haciendo terriblezas cuales nunca esperábamos, descendiste, fluyeron los montes delante de ti.

4 D in vremuri străvechi nu s-a pomenit, nici o ureche n-a auzit şi nici un ochi n-a văzut vreun alt Dumnezeu în afară de Tine, Care să lucreze pentru cei ce-L aşteaptă.

Ni nunca oyeron, ni oídos percibieron, ni ojo ha visto Dios fuera de ti, que hiciese por el que en él espera.

5 T u vii în întâmpinarea celor ce, cu bucurie, împlinesc dreptatea, a celor ce, pe căile Tale, îşi aduc aminte de Tine. Dar iată că te-ai mâniat, pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor. Şi să mai fim oare mântuiţi?

Saliste al encuentro al que con alegría obraba justicia, á los que se acordaban de ti en tus caminos: he aquí, tú te enojaste porque pecamos; en esos hay perpetuidad, y seremos salvos.

6 T oţi am devenit ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită. Toţi ne ofilim ca o frunză, şi nedreptăţile noastre ne mătură ca vântul.

Si bien todos nosotros somos como suciedad, y todas nuestras justicias como trapo de inmundicia; y caímos todos nosotros como la hoja, y nuestras maldades nos llevaron como viento.

7 N u este nimeni care să cheme Numele Tău sau să încerce să se ţină strâns de Tine, căci Ţi-ai ascuns faţa de noi, şi ne-ai lăsat să pierim din cauza nedreptăţilor noastre.

Y nadie hay que invoque tu nombre, que se despierte para tenerte; por lo cual escondiste de nosotros tu rostro, y nos dejaste marchitar en poder de nuestras maldades.

8 D ar Doamne, Tu eşti Tatăl nostru! Noi suntem lutul, iar Tu eşti olarul nostru; noi toţi suntem lucrarea mâinii Tale.

Ahora pues, Jehová, tú eres nuestro padre; nosotros lodo, y tú el que nos formaste; así que obra de tus manos, todos nosotros.

9 N u te mânia prea tare, Doamne! Nu-ţi aminti de nelegiuire pentru totdeauna! Priveşte spre noi, Te rugăm, căci suntem cu toţii poporul Tău!

No te aires, oh Jehová, sobremanera, ni tengas perpetua memoria de la iniquidad: he aquí mira ahora, pueblo tuyo somos todos nosotros.

10 C etăţile Tale sfinte au devenit o pustie; Sionul însuşi este o pustie, iar Ierusalimul o pustietate.

Tus santas ciudades están desiertas, Sión es un desierto, Jerusalem una soledad.

11 T emplul nostru sfânt şi plin de slavă, în care părinţii noştri Te lăudau, a fost dat pradă flăcărilor şi toate lucrurile în care ne găseam plăcerea sunt ruine.

La casa de nuestro santuario y de nuestra gloria, en la cual te alabaron nuestros padres, fué consumida al fuego; y todas nuestras cosas preciosas han sido destruídas.

12 D upă toate acestea, Doamne, vei rămâne totuşi deoparte? Vei continua să taci şi să ne pedepseşti atât de aspru?“

¿Te estarás quieto, oh Jehová, sobre estas cosas? ¿callarás, y nos afligirás sobremanera?