1 Ş tii tu când nasc caprele de munte? Vezi tu când zămislesc cerboaicele?

¿Sabes tú el tiempo en que paren las cabras monteses? ¿O miraste tú las ciervas cuando están pariendo?

2 N umeri tu lunile în care sunt însărcinate, ştii tu vremea când trebuie să nască?

¿Contaste tú los meses de su preñez, Y sabes el tiempo cuando han de parir?

3 E le se pleacă şi-şi fată puii şi durerile lor se sfârşesc.

Encórvanse, hacen salir sus hijos, Pasan sus dolores.

4 P uii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie; se duc şi nu se mai întorc la ele.

Sus hijos están sanos, crecen con el pasto: Salen y no vuelven á ellas.

5 C ine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile?

¿Quién echó libre al asno montés, y quién soltó sus ataduras?

6 I -am dat pustia drept casă, ţinutul sărat drept locuinţă.

Al cual yo puse casa en la soledad, Y sus moradas en lugares estériles.

7 R âde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână.

Búrlase de la multitud de la ciudad: No oye las voces del arriero.

8 S trăbate munţii pentru păşune şi caută tot ce este verde.

Lo oculto de los montes es su pasto, Y anda buscando todo lo que está verde.

9 V rea bivolul sălbatic să te slujească? Stă el noaptea la ieslea ta?

¿Querrá el unicornio servirte á ti, Ni quedar á tu pesebre?

10 Î l poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă, va grăpa el bulgării din văi pentru tine?

¿Atarás tú al unicornio con su coyunda para el surco? ¿Labrará los valles en pos de ti?

11 T e încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare, vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?

¿Confiarás tú en él, por ser grande su fortaleza, Y le fiarás tu labor?

12 C rezi tu că se va reîntoarce şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?

¿Fiarás de él que te tornará tu simiente, Y que la allegará en tu era?

13 A ripile struţului bat cu bucurie, deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.

¿Diste tú hermosas alas al pavo real, O alas y plumas al avestruz?

14 E l îşi lasă ouăle în pământ, le lasă să se încălzească în nisip,

El cual desampara en la tierra sus huevos, Y sobre el polvo los calienta,

15 u itând că piciorul cuiva le poate sparge şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.

Y olvídase de que los pisará el pie, Y que los quebrará bestia del campo.

16 S e poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui, nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,

Endurécese para con sus hijos, como si no fuesen suyos, No temiendo que su trabajo haya sido en vano:

17 p entru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, nici nu i-a făcut parte de pricepere.

Porque le privó Dios de sabiduría, Y no le dió inteligencia.

18 C ând se ridică şi fuge, râde de cal şi de călăreţul lui.

Luego que se levanta en alto, Búrlase del caballo y de su jinete.

19 Î i dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?

¿Diste tú al caballo la fortaleza? ¿Vestiste tú su cerviz de relincho?

20 Î l faci tu să sară ca o lăcustă şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?

¿Le intimidarás tú como á alguna langosta? El resoplido de su nariz es formidable:

21 M ândru de puterea lui, el scurmă valea şi se aruncă asupra celor înarmaţi.

Escarba la tierra, alégrase en su fuerza, Sale al encuentro de las armas:

22 R âde în faţa fricii, nu se teme de nimic; nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

Hace burla del espanto, y no teme, Ni vuelve el rostro delante de la espada.

23 T olba cu săgeţi zăngăne pe el, lancea şi suliţa strălucesc.

Contra él suena la aljaba, El hierro de la lanza y de la pica:

24 F ierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.

Y él con ímpetu y furor escarba la tierra, Sin importarle el sonido de la bocina;

25 L a sunetul trâmbiţei el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.

Antes como que dice entre los clarines: ­Ea! Y desde lejos huele la batalla, el grito de los capitanes, y la vocería.

26 P rin înţelepciunea ta zboară şoimul şi îşi întinde aripile spre sud?

¿Vuela el gavilán por tu industria, Y extiende hacia el mediodía sus alas?

27 L a porunca ta se înalţă vulturul şi îşi face cuibul pe înălţimi?

¿Se remonta el águila por tu mandamiento, Y pone en alto su nido?

28 E l are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa, pe vârful stâncilor şi pe întărituri.

Ella habita y está en la piedra, En la cumbre del peñasco y de la roca.

29 D e acolo caută prada, ochii lui o văd din depărtări.

Desde allí acecha la comida: Sus ojos observan de muy lejos.

30 P uii lui îi beau sângele; unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“

Sus pollos chupan la sangre: Y donde hubiere cadáveres, allí está.