1 S uflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!

BENDICE, alma mía, á Jehová. Jehová, Dios mío, mucho te has engrandecido; Haste vestido de gloria y de magnificencia.

2 T u Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

El que se cubre de luz como de vestidura, Que extiende los cielos como una cortina;

3 ş i pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului.

Que establece sus aposentos entre las aguas; El que pone las nubes por su carroza, El que anda sobre las alas del viento;

4 D in vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.

El que hace á sus ángeles espíritus, Sus ministros al fuego flameante.

5 T u ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.

El fundó la tierra sobre sus basas; No será jamás removida.

6 Î l acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi,

Con el abismo, como con vestido, la cubriste; Sobre los montes estaban las aguas.

7 d ar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.

A tu reprensión huyeron; Al sonido de tu trueno se apresuraron;

8 S -au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.

Subieron los montes, descendieron los valles, Al lugar que tú les fundaste.

9 L e-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

Pusísteles término, el cual no traspasarán; Ni volverán á cubrir la tierra.

10 E l face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

Tú eres el que envías las fuentes por los arroyos; Van entre los montes.

11 T oate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.

Abrevan á todas las bestias del campo: Quebrantan su sed los asnos montaraces.

12 P e malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.

Junto á aquellos habitarán las aves de los cielos; Entre las ramas dan voces.

13 D in odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

El que riega los montes desde sus aposentos: Del fruto de sus obras se sacia la tierra.

14 E l face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:

El que hace producir el heno para las bestias, Y la hierba para el servicio del hombre; Sacando el pan de la tierra.

15 v inul care înveseleşte inima omului, uleiul care dă strălucire feţei şi hrana care întăreşte inima omului.

Y el vino que alegra el corazón del hombre, Y el aceite que hace lucir el rostro, Y el pan que sustenta el corazón del hombre.

16 C opacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.

Llénanse de jugo los árboles de Jehová, Los cedros del Líbano que él plantó.

17 Î n ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.

Allí anidan las aves; En las hayas hace su casa la cigüeña.

18 M unţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.

Los montes altos para las cabras monteses; Las peñas, madrigueras para los conejos.

19 E l a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.

Hizo la luna para los tiempos: El sol conoce su ocaso.

20 T u aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.

Pone las tinieblas, y es la noche: En ella corretean todas las bestias de la selva.

21 P uii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu.

Los leoncillos braman á la presa, Y para buscar de Dios su comida.

22 C ând răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor.

Sale el sol, recógense, Y échanse en sus cuevas.

23 A tunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.

Sale el hombre á su hacienda, Y á su labranza hasta la tarde.

24 C e măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.

Cuán muchas son tus obras, oh Jehová! Hiciste todas ellas con sabiduría: La tierra está llena de tus beneficios.

25 I ată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari.

Asimismo esta gran mar y ancha de términos: En ella pescados sin número, Animales pequeños y grandes.

26 C orăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu.

Allí andan navíos; Allí este leviathán que hiciste para que jugase en ella.

27 T oate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.

Todos ellos esperan en ti, Para que les des su comida á su tiempo.

28 T u le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;

Les das, recogen; Abres tu mano, hártanse de bien.

29 Î ţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână;

Escondes tu rostro, túrbanse: Les quitas el espíritu, dejan de ser, Y tórnanse en su polvo.

30 Î ţi trimiţi Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.

Envías tu espíritu, críanse: Y renuevas la haz de la tierra.

31 F ie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se bucure de lucrările Sale,

Sea la gloria de Jehová para siempre; Alégrese Jehová en sus obras;

32 E l, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

El cual mira á la tierra, y ella tiembla; Toca los montes, y humean.

33 V oi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!

A Jehová cantaré en mi vida: A mi Dios salmearé mientras viviere.

34 F ie plăcută Domnului cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.

Serme ha suave hablar de él: Yo me alegraré en Jehová.

35 S ă piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul!

Sean consumidos de la tierra los pecadores, Y los impíos dejen de ser. Bendice, alma mía, á Jehová. Aleluya.