1 S uflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
Benedici, anima mia, l'Eterno! O Eterno, mio DIO, tu sei sommamente grande; sei vestito di splendore e di maestà.
2 T u Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
Egli ti avvolge di luce come di un manto e distende i cieli come una tenda;
3 ş i pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului.
egli costruisce sulle acque le sue alte stanze, fa delle nubi il suo carro e cammina sulle ali del vento.
4 D in vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.
Fa dei venti i suoi messaggeri e una fiamma di fuoco i suoi ministri.
5 T u ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.
Egli ha fondato la terra sulle sue basi; essa non sarà mai smossa in eterno,
6 Î l acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi,
Tu l'avevi coperta dell'abisso come di una veste; le acque si erano fermate sui monti.
7 d ar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
Al tuo rimprovero esse fuggirono, alla voce del tuo tuono si allontanarono in fretta.
8 S -au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
I monti sorsero e le valli si abbassarono nel luogo che tu avevi fissato per loro.
9 L e-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.
Tu hai posto alle acque un limite da non oltrepassare; esse non torneranno a coprire la terra.
10 E l face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.
Egli fa scaturire sorgenti nelle valli; esse scorrono fra le montagne
11 T oate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.
e danno da bere a tutte le bestie della campagna; gli onagri vi estinguono la loro sete.
12 P e malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.
Accanto ad esse fanno dimora gli uccelli del cielo; fra le fronde elevano il loro canto.
13 D in odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
Dalle sue stanze superiori egli dà acqua ai monti; la terra è saziata col frutto delle tue opere.
14 E l face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:
Egli fa crescere l'erba per il bestiame e la vegetazione per il servizio dell'uomo, facendo uscire dalla terra il suo nutrimento,
15 v inul care înveseleşte inima omului, uleiul care dă strălucire feţei şi hrana care întăreşte inima omului.
e il vino che rallegra il cuore dell'uomo, l'olio che fa brillare il suo volto e il pane che dà forza al cuore dell'uomo.
16 C opacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
Vengono cosí saziati gli alberi dell'Eterno e i cedri del Libano che egli ha piantato;
17 Î n ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.
là fanno il loro nido gli uccelli, mentre la cicogna fa dei cipressi la sua dimora.
18 M unţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.
Gli alti monti sono per i camosci; le rocce sono rifugio dei conigli.
19 E l a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.
Egli ha fatto la luna per le stagioni; il sole conosce l'ora del suo tramonto.
20 T u aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.
Tu mandi le tenebre e si fa notte; in essa vanno attorno tutte le bestie della foresta.
21 P uii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu.
I leoncelli ruggiscono in cerca di preda e chiedono a DIO il loro pasto.
22 C ând răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor.
Ma, quando sorge il sole, essi si ritirano e rimangono nelle loro tane.
23 A tunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.
Allora l'uomo esce alla sua opera e al suo lavoro fino alla sera.
24 C e măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.
Quanto numerose sono le tue opere, o Eterno! Tu le hai fatte tutte con sapienza; la terra è piena delle tue ricchezze.
25 I ată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari.
Ecco il mare, grande e spazioso, che brulica di innumerevoli creature;
26 C orăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu.
percorrono le navi e il Leviathan che tu hai formato per scherzare in esso.
27 T oate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.
Tutti si aspettano da te che tu dia loro il cibo a suo tempo,
28 T u le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;
Tu lo provvedi loro ed essi lo raccolgono; tu apri la mano e sono saziati di beni.
29 Î ţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână;
Tu nascondi la tua faccia, ed essi sono smarriti; tu ritiri il loro spirito, ed essi muoiono ritornando nella loro polvere.
30 Î ţi trimiţi Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.
Tu mandi il tuo spirito, ed essi sono creati, e tu rinnovi la faccia della terra.
31 F ie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se bucure de lucrările Sale,
La gloria dell'Eterno duri per sempre; si allieti l'Eterno nelle sue opere;
32 E l, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă.
egli guarda alla terra ed essa trema; egli tocca i monti ed essi fumano.
33 V oi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
Io canterò all'Eterno finché avrò vita; canterò le lodi al mio DIO finché esisterò.
34 F ie plăcută Domnului cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.
Possa la mia meditazione essergli gradita; io mi rallegrerò nell'Eterno.
35 S ă piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul!
Scompaiano i peccatori dalla terra e gli empi non siano piú. Anima mia, benedici l'Eterno! Alleluia.