1 „ Vai de mine! Căci sunt ca după culesul fructelor, ca după culesul viilor! Nu mai este nici un ciorchine de mâncat nimic din smochinele timpurii, după care tânjeşte sufletul meu!

Guai a me! Poiché sono come quelli che raccolgono frutti estivi, come quelli che racimolano l'uva dell'annata: non c'è alcun grappolo da mangiare, la mia anima desidera un fico primaticcio.

2 A pierit cel evlavios din ţară şi n-a mai rămas nici un om drept! Cu toţii stau la pândă, ca să verse sânge; fiecare îl vânează pe semenul său cu o plasă.

L'uomo pio è scomparso dalla terra fra gli uomini non c'è piú gente retta, tutti stanno in agguato per versare sangue, ognuno dà la caccia al proprio fratello con la rete.

3 M âinile lor sunt deprinse cu răul! Conducătorul cere daruri, iar judecătorul pretinde mită; cei mari îşi spun dorinţa pe faţă şi conspiră împreună pentru a şi-o îndeplini.

Entrambe le loro mani sono protese a fare il male con bravura; il principe pretende, il giudice cerca ricompense, il grande manifesta la sua cupidigia; cosí pervertono insieme la giustizia.

4 C el mai bun dintre ei este ca un mărăcine, iar cel mai drept – mai rău ca un gard de spini. Ziua vestită de străjerii tăi, ziua pedepsei tale, a sosit! Acum va fi stupoare pentru voi!

ll migliore di loro è come un roveto, il piú retto è peggiore di una siepe di spine. Il giorno della tua punizione viene; ora sarà la loro confusione.

5 N u-l crede pe prieten, nu te încrede în amic! Păzeşte-ţi uşa gurii de cea care se odihneşte la pieptul tău!

Non fidatevi del compagno, non riponete fiducia nell'intimo amico; custodisci le porte della tua bocca davanti a colei che riposa sul tuo seno.

6 C ăci fiul îşi desconsideră tatăl, fiica se ridică împotriva mamei ei, iar nora – împotriva soacrei sale, aşa încât duşmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.

Poiché il figlio disonora il padre, la figlia insorge contro la madre, la nuora contro la suocera, i nemici di ognuno sono quelli di casa sua.

7 E u însă voi privi la Domnul, voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele! Dumnezeul meu mă va asculta! Israel va fi restaurat

Ma io guarderò all'Eterno, spererò nel DIO della mia salvezza; il mio DIO mi ascolterà.

8 N u te bucura din pricina mea, duşmană a mea, căci, deşi am căzut, mă voi ridica! Deşi locuiesc în întuneric, Domnul va fi lumina mea!

Non rallegrarti di me, o mia nemica! Se sono caduta, mi rialzerò; se siedo nelle tenebre, l'Eterno sarà la mia luce.

9 V oi îndura furia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, o voi îndura până când El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate. El mă va scoate la lumină; Îi voi vedea dreptatea.

Io sopporterò l'indignazione dell'Eterno, perché ho peccato contro di lui, finché egli difenderà la mia causa e farà giustizia per me; egli mi farà uscire alla luce e io contemplerò la sua giustizia.

10 C ând va vedea duşmana mea lucrul acesta, va fi acoperită de ruşine, ea, care-mi zicea: «Unde este Domnul, Dumnezeul tău?» Ochii mei vor vedea căderea ei! Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţe.

Allora la mia nemica lo vedrà e sarà coperta di vergogna, lei che mi diceva: «Dov'è l'Eterno, il tuo DIO?». I miei occhi la guarderanno con piacere, mentre sarà calpestata come il fango delle strade.

11 V a fi o zi a reclădirii zidurilor tale, o zi în care ţi se va lărgi hotarul!

Quando si ricostruiranno le tue mura, in quel giorno il tuo confine sarà grandemente esteso.

12 Î n ziua aceea vor veni la tine oameni din Asiria şi până dinspre cetăţile Egiptului, din Egipt şi până la râu, de la o mare şi până la cealaltă, de la un munte şi până la celălalt.

In quel giorno verranno a te, dall'Assiria e dalle tue città fortificate, dalla città fortificata fino al Fiume, da mare a mare e da monte a monte.

13 Î nsă ţara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, ca rod al faptelor lor rele. Rugăciune şi laudă

Ma il paese sarà ridotto in desolazione a causa dei tuoi abitanti, a motivo del frutto delle loro azioni.

14 P ăstoreşte-Ţi cu toiagul poporul, turma moştenirii Tale care locuieşte în singurătate, în pădurea din mijlocul ţinutului roditor! Să pască în Başan şi în Ghilad ca în zilele de odinioară!“

Pasci il tuo popolo con la tua verga, il gregge della tua eredità, che sta solitario nella foresta in mezzo al Karmel. Pascolino in Bashan e in Galaad, come nei tempi antichi.

15 „ Îţi voi arăta lucruri nemaipomenite ca în ziua ieşirii tale din ţara Egiptului!“

«Come ai giorni in cui uscisti dal paese d'Egitto, io farò loro vedere cose meravigliose».

16 „ Neamurile vor vedea şi se vor ruşina de toată puterea lor. Îşi vor pune mâna la gură şi îşi vor astupa urechile.

Le nazioni vedranno e si vergogneranno di tutta la loro potenza; si metteranno la mano sulla bocca, le loro orecchie rimarranno sorde.

17 V or linge ţărâna ca şarpele şi ca târâtoarele pământului. Vor ieşi tremurând din cetăţuile lor, vor veni îngrozite la Domnul, Dumnezeul nostru, şi se vor teme de Tine.

Leccheranno la polvere come il serpente, come i rettili della terra, usciranno tremanti dai loro nascondigli; avranno paura dell'Eterno, il nostro DIO, e avranno timore di te.

18 C ine este Dumnezeu ca Tine, Care să ia vina şi Care să ierte nelegiuirea rămăşiţei moştenirii Lui? Tu nu rămâi mânios pe vecie, ci Îţi găseşti plăcerea în îndurare.

Qual Dio è come te, che perdona l'iniquità e passa sopra la trasgressione del residuo della sua eredità? Egli non conserva per sempre la sua ira, perché prende piacere nell'usare misericordia.

19 T u vei avea iarăşi milă de noi şi vei zdrobi sub tălpi nelegiuirile noastre; vei arunca în adâncurile mării toate păcatele noastre.

Egli avrà nuovamente compassione di noi, calpesterà le nostre iniquità. Tu getterai in fondo al mare tutti i nostri peccati.

20 T u vei arăta credincioşie faţă de Iacov şi îndurare faţă de Avraam, aşa cum ai jurat strămoşilor noştri în zilele din vechime.“

Tu mostrerai la tua fedeltà a Giacobbe e la tua misericordia ad Abrahamo, come hai giurato ai nostri padri fin dai tempi antichi.