1 „ Vai de mine! Căci sunt ca după culesul fructelor, ca după culesul viilor! Nu mai este nici un ciorchine de mâncat nimic din smochinele timpurii, după care tânjeşte sufletul meu!

¡Ay de mí!, porque soy Como los recogedores de frutos de verano, como los rebuscadores en la vendimia. No hay racimo de uvas que comer, Ni higo temprano que tanto deseo.

2 A pierit cel evlavios din ţară şi n-a mai rămas nici un om drept! Cu toţii stau la pândă, ca să verse sânge; fiecare îl vânează pe semenul său cu o plasă.

Ha desaparecido el bondadoso de la tierra, Y no hay ninguno recto entre los hombres. Todos acechan para derramar sangre, Unos a otros se echan la red.

3 M âinile lor sunt deprinse cu răul! Conducătorul cere daruri, iar judecătorul pretinde mită; cei mari îşi spun dorinţa pe faţă şi conspiră împreună pentru a şi-o îndeplini.

Para el mal las dos manos son diestras. El príncipe pide, y también el juez, una recompensa, El grande habla de lo que desea su alma, Y juntos lo traman.

4 C el mai bun dintre ei este ca un mărăcine, iar cel mai drept – mai rău ca un gard de spini. Ziua vestită de străjerii tăi, ziua pedepsei tale, a sosit! Acum va fi stupoare pentru voi!

El mejor de ellos es como un zarzal, Y el más recto como un seto de espinos. El día que pongas tus centinelas, Tu castigo llegará. ¡Entonces será su confusión!

5 N u-l crede pe prieten, nu te încrede în amic! Păzeşte-ţi uşa gurii de cea care se odihneşte la pieptul tău!

No se fíen del vecino, Ni confíen en el amigo. De la que reposa en tu seno, Guarda tus labios.

6 C ăci fiul îşi desconsideră tatăl, fiica se ridică împotriva mamei ei, iar nora – împotriva soacrei sale, aşa încât duşmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.

Porque el hijo trata con desdén al padre, La hija se levanta contra la madre, Y la nuera contra su suegra; Los enemigos del hombre son los de su propia casa. Dios, Fuente de Luz y Salvación

7 E u însă voi privi la Domnul, voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele! Dumnezeul meu mă va asculta! Israel va fi restaurat

Pero yo pondré mis ojos en el Señor, Esperaré en el Dios de mi salvación. Mi Dios me oirá.

8 N u te bucura din pricina mea, duşmană a mea, căci, deşi am căzut, mă voi ridica! Deşi locuiesc în întuneric, Domnul va fi lumina mea!

No te alegres de mí, enemiga mía. Aunque caiga, me levantaré, Aunque more en tinieblas, el Señor es mi luz.

9 V oi îndura furia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, o voi îndura până când El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate. El mă va scoate la lumină; Îi voi vedea dreptatea.

La indignación del Señor soportaré, Porque he pecado contra El, Hasta que defienda mi causa y establezca mi derecho. El me sacará a la luz, Y yo veré Su justicia.

10 C ând va vedea duşmana mea lucrul acesta, va fi acoperită de ruşine, ea, care-mi zicea: «Unde este Domnul, Dumnezeul tău?» Ochii mei vor vedea căderea ei! Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţe.

Entonces mi enemiga lo verá, Y se cubrirá de vergüenza la que me decía: “¿Dónde está el Señor tu Dios ?” Mis ojos la contemplarán; Entonces será pisoteada Como el lodo de las calles.

11 V a fi o zi a reclădirii zidurilor tale, o zi în care ţi se va lărgi hotarul!

Viene el día para la edificación de tus muros; Aquel día se extenderán tus límites.

12 Î n ziua aceea vor veni la tine oameni din Asiria şi până dinspre cetăţile Egiptului, din Egipt şi până la râu, de la o mare şi până la cealaltă, de la un munte şi până la celălalt.

Viene el día cuando ellos vendrán hasta ti Desde Asiria y las ciudades de Egipto; Desde Egipto hasta el Río (Eufrates), De mar a mar y de monte a monte.

13 Î nsă ţara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, ca rod al faptelor lor rele. Rugăciune şi laudă

Y la tierra será desolada a causa de sus habitantes, Por el fruto de sus obras.

14 P ăstoreşte-Ţi cu toiagul poporul, turma moştenirii Tale care locuieşte în singurătate, în pădurea din mijlocul ţinutului roditor! Să pască în Başan şi în Ghilad ca în zilele de odinioară!“

Pastorea a Tu pueblo con Tu cayado, El rebaño de Tu heredad, Que mora solo en el bosque, En medio de un campo fértil. Que se apacienten en Basán y Galaad Como en los días de antaño.

15 „ Îţi voi arăta lucruri nemaipomenite ca în ziua ieşirii tale din ţara Egiptului!“

“Como en los días de tu salida de la tierra de Egipto, Te mostraré milagros.”

16 „ Neamurile vor vedea şi se vor ruşina de toată puterea lor. Îşi vor pune mâna la gură şi îşi vor astupa urechile.

Verán las naciones y se avergonzarán De todo su poderío; Se pondrán la mano sobre la boca, Sus oídos se ensordecerán.

17 V or linge ţărâna ca şarpele şi ca târâtoarele pământului. Vor ieşi tremurând din cetăţuile lor, vor veni îngrozite la Domnul, Dumnezeul nostru, şi se vor teme de Tine.

Lamerán el polvo como la serpiente, Como los reptiles de la tierra. Saldrán temblando de sus fortalezas, Al Señor nuestro Dios vendrán llenos de miedo, Y temerán delante de ti.

18 C ine este Dumnezeu ca Tine, Care să ia vina şi Care să ierte nelegiuirea rămăşiţei moştenirii Lui? Tu nu rămâi mânios pe vecie, ci Îţi găseşti plăcerea în îndurare.

¿Qué Dios hay como Tú, que perdona la iniquidad Y pasa por alto la rebeldía del remanente de su heredad ? No persistirá en Su ira para siempre, Porque se complace en la misericordia.

19 T u vei avea iarăşi milă de noi şi vei zdrobi sub tălpi nelegiuirile noastre; vei arunca în adâncurile mării toate păcatele noastre.

Volverá a compadecerse de nosotros, Eliminará (Pisoteará) nuestras iniquidades. Sí, arrojarás a las profundidades del mar Todos nuestros pecados.

20 T u vei arăta credincioşie faţă de Iacov şi îndurare faţă de Avraam, aşa cum ai jurat strămoşilor noştri în zilele din vechime.“

Otorgarás a Jacob la verdad (fidelidad) Y a Abraham la misericordia, Las cuales juraste a nuestros padres Desde los días de antaño.