1 S tăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru generaţii la rând.

Señor, Tú has sido un refugio para nosotros De generación en generación.

2 Î nainte ca să se fi născut munţii, înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea, din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.

Antes que los montes fueran engendrados, Y nacieran la tierra y el mundo, Desde la eternidad y hasta la eternidad, Tú eres Dios.

3 T u întorci pe oameni în ţărână, spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“

Haces que el hombre vuelva a ser polvo, Y dices: “Vuelvan, hijos de los hombres.”

4 D a, o mie de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopţii.

Porque mil años ante Tus ojos Son como el día de ayer que ya pasó, Y como una vigilia de la noche.

5 T u îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.

Tú los has barrido como un torrente, son como un sueño; Son como la hierba que por la mañana reverdece;

6 D eşi răsare dimineaţa, ea trece iute, aşa încât seara este veştejită şi se usucă.

Por la mañana florece y reverdece; Al atardecer se marchita y se seca.

7 S untem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de furia Ta.

Porque hemos sido consumidos con Tu ira, Y por Tu furor hemos sido conturbados.

8 A i pus vina noastră înaintea Ta şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.

Has puesto nuestras iniquidades delante de Ti, Nuestros pecados secretos a la luz de Tu presencia.

9 T oate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale; anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.

Porque por Tu furor han declinado todos nuestros días; Acabamos nuestros años como un suspiro.

10 D eşi anii noştri ajung la şaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci, cei mai mulţi dintre ei sunt numai necaz şi trudă, căci trec repede, iar noi zburăm.

Los días de nuestra vida llegan a setenta años; Y en caso de mayor vigor, a ochenta años. Con todo, su orgullo es sólo trabajo y pesar, Porque pronto pasa, y volamos.

11 C ine cunoaşte însă tăria mâniei Tale şi teama pe care o insuflă furia Ta?

¿Quién conoce el poder de Tu ira, Y Tu furor conforme al temor (a la reverencia) que se debe a Ti?

12 Î nvaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!

Enséñanos a contar de tal modo nuestros días, Que traigamos al corazón sabiduría.

13 Î ntoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi ? Ai milă de slujitorii Tăi!

Vuelve, Señor; ¿hasta cuándo ? Y compadécete de Tus siervos.

14 D imineaţa satură-ne cu îndurarea Ta, iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.

Sácianos por la mañana con Tu misericordia, Y cantaremos con gozo y nos alegraremos todos nuestros días.

15 Î nveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!

Alégranos conforme a los días que nos afligiste, Y a los años en que vimos adversidad.

16 S ă se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta şi maiestatea Ta – fiilor lor!

Sea manifestada Tu obra a Tus siervos, Y Tu majestad a sus hijos,

17 F ie peste noi bunăvoinţa Stăpânului, Dumnezeul nostru. Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre! Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!

Y sea la gracia del Señor nuestro Dios sobre nosotros. Confirma, pues, sobre nosotros la obra de nuestras manos; Sí, la obra de nuestras manos confirma.