1 S tăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru generaţii la rând.

Señor, tú nos has sido refugio de generación en generación.

2 Î nainte ca să se fi născut munţii, înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea, din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.

Antes que nacieran los montes y formaran la tierra y el mundo, y desde el siglo y hasta el siglo, tú eres Dios.

3 T u întorci pe oameni în ţărână, spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“

Vuelves al hombre hasta ser quebrantado, y dices: Convertíos, hijos de Adán.

4 D a, o mie de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopţii.

Porque mil años delante de tus ojos, son como el día de ayer, que pasó, y como la vela de la noche.

5 T u îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.

Los haces pasar como avenida de aguas; son como sueño; a la mañana está fuerte como la hierba,

6 D eşi răsare dimineaţa, ea trece iute, aşa încât seara este veştejită şi se usucă.

que a la mañana florece, y crece; a la tarde es cortada, y se seca.

7 S untem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de furia Ta.

¶ Porque con tu furor somos consumidos, y con tu ira somos conturbados.

8 A i pus vina noastră înaintea Ta şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.

Pusiste nuestras iniquidades delante de ti, nuestros yerros a la lumbre de tu rostro.

9 T oate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale; anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.

Porque todos nuestros días declinan a causa de tu ira; acabamos nuestros años según la palabra.

10 D eşi anii noştri ajung la şaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci, cei mai mulţi dintre ei sunt numai necaz şi trudă, căci trec repede, iar noi zburăm.

Los días de nuestra edad son setenta años; y de los más valientes, ochenta años, y su fortaleza es molestia y trabajo; porque es cortado presto, y volamos.

11 C ine cunoaşte însă tăria mâniei Tale şi teama pe care o insuflă furia Ta?

¿Quién conoce la fortaleza de tu ira? Que tu ira no es menor que nuestro temor.

12 Î nvaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!

¶ Para contar nuestros días haznos saber así, y traeremos al corazón sabiduría.

13 Î ntoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi ? Ai milă de slujitorii Tăi!

Vuélvete a nosotros, oh SEÑOR: ¿hasta cuándo? Y aplácate para con tus siervos.

14 D imineaţa satură-ne cu îndurarea Ta, iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.

Sácianos de mañana de tu misericordia; y cantaremos, y nos alegraremos todos nuestros días.

15 Î nveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!

Alégranos conforme a los días que nos afligiste, y los años en que vimos el mal.

16 S ă se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta şi maiestatea Ta – fiilor lor!

Aparezca en tus siervos tu obra, y tu gloria sobre sus hijos.

17 F ie peste noi bunăvoinţa Stăpânului, Dumnezeul nostru. Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre! Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!

Y sea la hermosura del SEÑOR nuestro Dios sobre nosotros; y enderezca sobre nosotros la obra de nuestras manos, la obra de nuestras manos enderezca.