1 „ Am zis atunci inimii mele: «Voi încerca veselia, să văd dacă este bună!» Dar iată că şi aceasta este deşertăciune!

¶ Dije yo también en mi corazón: Ven ahora, te probaré con alegría, y gozarás de bienes. Mas he aquí esto también era vanidad.

2 A m zis despre râs: «Este o nebunie!», iar despre veselie – «Ce folos are?»

A la risa dije: Enloqueces; y al placer: ¿De qué sirve esto?

3 A m hotărât în inima mea să-mi încerc trupul cu vin – timp în care inima mea mă va conduce cu înţelepciune – şi să îmbrăţişez astfel nebunia, până voi înţelege ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în puţinele zile ale vieţii lor.

Propuse en mi corazón agasajar mi carne con vino, y que mi corazón anduviera en sabiduría, y retuviera la locura, hasta ver cuál fuera el bien de los hijos de los hombres, en el cual se ocuparan debajo del cielo todos los días de su vida.

4 M i-am lărgit lucrările: mi-am construit case şi mi-am sădit vii,

Engrandecí mis obras, edifiqué para mí casas, planté para mí viñas;

5 m i-am amenajat grădini şi parcuri şi am plantat în ele pomi cu tot felul de roade.

me hice huertos y jardines, y planté en ellos árboles de todos frutos.

6 M i-am făcut iazuri cu apă pentru a uda mulţimea pomilor ce au răsărit.

Me hice estanques de aguas, para regar de ellos el bosque donde crecían los árboles.

7 M i-am cumpărat sclavi şi sclave şi am avut sclavi născuţi în casă; am avut turme – vite şi oi – am avut mai multe dobitoace decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine la Ierusalim.

Poseí siervos y siervas, y tuve hijos de familia; también tuve posesión grande de vacas y ovejas, sobre todos los que fueron antes de mí en Jerusalén.

8 M i-am strâns argint şi aur, bogăţii împărăteşti şi provincii; mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi mi-am luat ceea ce le place cel mai mult bărbaţilor, şi anume una sau mai multe femei.

Amontoné también plata y oro, y tesoro preciado de reyes y de provincias; me hice de cantores y cantoras, y todos los deleites de los hijos de los hombres, instrumentos músicos y de todas suertes.

9 M -am îmbogăţit şi am sporit în avuţie mai mult decât predecesorii mei de la Ierusalim şi, cu toate acestea, mi-am păstrat şi înţelepciunea.

Y fui engrandecido, y aumentado más que todos los que fueron antes de mí en Jerusalén; a más de esto perseveró conmigo mi sabiduría.

10 N u am refuzat nimic din ceea ce mi-au cerut ochii şi nu mi-am oprit inima de la nici o bucurie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea şi aceasta mi-a fost partea din toată truda mea.

No negué a mis ojos ninguna cosa que desearan, ni aparté mi corazón de placer alguno, porque mi corazón gozó de todo mi trabajo; y esta fue mi parte de toda mi faena.

11 A poi, când m-am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele şi la toată truda cu care le făcusem, am înţeles că totul este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu există nici un câştig sub soare. Deşertăciunea înţelepciunii şi a prostiei

Al fin miré yo todas las obras que habían hecho mis manos, y el trabajo que tomé para hacerlas; y he aquí, todo vanidad y aflicción de espíritu, y sin provecho debajo del sol.

12 A m cântărit apoi înţelepciunea, nebunia şi prostia. Ce poate să facă urmaşul împăratului decât tot ceea ce s-a făcut şi mai înainte?

¶ Después volví yo a mirar para ver la sabiduría, y los desvaríos; y la locura (porque ¿qué hombre hay que pueda seguir al rey en lo que ya hicieron?)

13 A m înţeles că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât prostia, cu cât lumina este mai de folos decât întunericul.

Y he visto que la sabiduría sobrepasa a la locura, como la luz a las tinieblas.

14 Î nţeleptul ştie să-şi folosească ochii, dar prostul umblă în întuneric. Am înţeles însă că pe amândoi îi paşte aceeaşi soartă.

El sabio tiene sus ojos en su cabeza, mas el loco anda en tinieblas. Y también entendí yo que un mismo suceso acaecerá al uno que al otro.

15 A tunci mi-am zis în sinea mea: «Dacă şi pe mine mă paşte soarta prostului, atunci pentru ce am fost eu mai înţelept?» Şi am continuat în inima mea: «Şi aceasta este o deşertăciune!»

Entonces dije yo en mi corazón: Como sucederá al loco me sucederá también a mí. ¿Para qué pues he trabajado hasta ahora por hacerme más sabio? Y dije en mi corazón, que también esto era vanidad.

16 C ăci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a prostului; în zilele următoare deja totul este dat uitării; la fel cum moare înţeleptul, tot aşa moare şi prostul.

Porque ni del sabio ni del loco habrá memoria para siempre; pues en los días venideros ya todo será olvidado, y también morirá el sabio como el loco.

17 A m ajuns astfel să urăsc viaţa, pentru că nu mi-a plăcut ce se întâmplă sub soare, căci totul este deşertăciune şi goană după vânt! Deşertăciunea ostenelii

¶ Aborrecí por tanto la vida, porque toda obra que se hace debajo del sol me era fastidiosa; por cuanto todo era vanidad y aflicción de espíritu.

18 M i-am urât toată osteneala pe care eu însumi am depus-o sub soare şi pe care o las omului care vine după mine.

Yo asimismo aborrecí todo mi trabajo que había puesto por obra debajo del sol; el cual dejaré a otro que vendrá después de mí.

19 C ine ştie dacă va fi înţelept? Poate că un prost va lua în stăpânire toată osteneala pe care am depus-o şi am administrat-o cu înţelepciune sub soare... Şi aceasta este deşertăciune!

¿Y quién sabe si será sabio, o loco, el que se enseñoreará de todo mi trabajo en que me hice sabio debajo del sol? Esto también es vanidad.

20 M -am frământat până când inima mea a ajuns la disperare, din pricina ostenelii mele pe care am depus-o sub soare,

Volvió, por tanto, a desesperanzarse mi corazón acerca de todo el trabajo en que trabajé, y en que me hice sabio debajo del sol.

21 c ăci unii oameni lucrează cu înţelepciune, cu pricepere şi cu îndemânare ca apoi să îşi lase partea lor unui om care nu s-a trudit. Dar şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău!

¡Que el hombre trabaje con sabiduría, y con ciencia, y con rectitud, y que haya de dar su hacienda a hombre que nunca trabajó en ello! También es esto vanidad y mal grande.

22 C ăci ce folos are omul din toată munca lui şi din toată osteneala pe care sufletul său a depus-o sub soare?

Porque ¿qué tiene el hombre de todo su trabajo, y fatiga de su corazón, en que él trabajó debajo del sol?

23 Î n toate zilele lui are parte numai de necazuri, iar îndeletnicirea sa zilnică este doar mâhnirea. Nici chiar noaptea nu i se odihneşte sufletul! Şi aceasta este o deşertăciune!

Porque todos sus días no son sino dolores, y sus ocupaciones molestias; aun de noche su corazón no reposa. Esto también es vanidad.

24 N u există alt bine pentru om decât să mănânce, să bea şi să-şi sature sufletul cu tot ce este bun din agoniseala lui. Am înţeles că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu,

No hay cosa mejor para el hombre sino que coma y beba, y que su alma vea el bien de su trabajo. También he visto que esto es de la mano de Dios.

25 c ăci cine poate mânca şi cine se poate bucura fără El?

Porque ¿quién comerá, y quién se cuidará, mejor que yo?

26 Î ntr-adevăr, omului care este plăcut înaintea Lui, El îi dă înţelepciune, pricepere şi bucurie, dar celui păcătos îi dă slujba să adune şi să strângă, pentru ca apoi să-i dea celui plăcut lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!“

Porque al hombre que es bueno delante de Dios, él le da sabiduría y ciencia y alegría, mas al pecador le dio la ocupación de que recoja y amontone, para que dé al bueno delante de él. También esto es vanidad y aflicción de espíritu.