1 „ Am zis atunci inimii mele: «Voi încerca veselia, să văd dacă este bună!» Dar iată că şi aceasta este deşertăciune!

I said in my mind, Come now, I will prove you with mirth and test you with pleasure; so have a good time. But this also was vanity (emptiness, falsity, and futility)!

2 A m zis despre râs: «Este o nebunie!», iar despre veselie – «Ce folos are?»

I said of laughter, It is mad, and of pleasure, What does it accomplish?

3 A m hotărât în inima mea să-mi încerc trupul cu vin – timp în care inima mea mă va conduce cu înţelepciune – şi să îmbrăţişez astfel nebunia, până voi înţelege ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în puţinele zile ale vieţii lor.

I searched in my mind how to cheer my body with wine—yet at the same time having my mind hold its course and guide me with wisdom—and how to lay hold of folly, till I might see what was good for the sons of men to do under heaven all the days of their lives.

4 M i-am lărgit lucrările: mi-am construit case şi mi-am sădit vii,

I made great works; I built myself houses, I planted vineyards.

5 m i-am amenajat grădini şi parcuri şi am plantat în ele pomi cu tot felul de roade.

I made for myself gardens and orchards and I planted in them all kinds of fruit trees.

6 M i-am făcut iazuri cu apă pentru a uda mulţimea pomilor ce au răsărit.

I made for myself pools of water from which to water the forest and make the trees bud.

7 M i-am cumpărat sclavi şi sclave şi am avut sclavi născuţi în casă; am avut turme – vite şi oi – am avut mai multe dobitoace decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine la Ierusalim.

I bought menservants and maidservants and had servants born in my house. Also I had great possessions of herds and flocks, more than any who had been before me in Jerusalem.

8 M i-am strâns argint şi aur, bogăţii împărăteşti şi provincii; mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi mi-am luat ceea ce le place cel mai mult bărbaţilor, şi anume una sau mai multe femei.

I also gathered for myself silver and gold and the treasure of kings and of the provinces. I got for myself men singers and women singers, and the delights of the sons of men— concubines very many.

9 M -am îmbogăţit şi am sporit în avuţie mai mult decât predecesorii mei de la Ierusalim şi, cu toate acestea, mi-am păstrat şi înţelepciunea.

So I became great and increased more than all who were before me in Jerusalem. Also my wisdom remained with me and stood by me.

10 N u am refuzat nimic din ceea ce mi-au cerut ochii şi nu mi-am oprit inima de la nici o bucurie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea şi aceasta mi-a fost partea din toată truda mea.

And whatever my eyes desired I kept not from them; I withheld not my heart from any pleasure, for my heart rejoiced in all my labor, and this was my portion and reward for all my toil.

11 A poi, când m-am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele şi la toată truda cu care le făcusem, am înţeles că totul este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu există nici un câştig sub soare. Deşertăciunea înţelepciunii şi a prostiei

Then I looked on all that my hands had done and the labor I had spent in doing it, and behold, all was vanity and a striving after the wind and a feeding on it, and there was no profit under the sun.

12 A m cântărit apoi înţelepciunea, nebunia şi prostia. Ce poate să facă urmaşul împăratului decât tot ceea ce s-a făcut şi mai înainte?

So I turned to consider wisdom and madness and folly; for what can the man do who succeeds the king? Nothing but what has been done already.

13 A m înţeles că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât prostia, cu cât lumina este mai de folos decât întunericul.

Then I saw that even wisdom is better than folly as far as light is better than darkness.

14 Î nţeleptul ştie să-şi folosească ochii, dar prostul umblă în întuneric. Am înţeles însă că pe amândoi îi paşte aceeaşi soartă.

The wise man’s eyes are in his head, but the fool walks in darkness; and yet I perceived that one event happens to them both.

15 A tunci mi-am zis în sinea mea: «Dacă şi pe mine mă paşte soarta prostului, atunci pentru ce am fost eu mai înţelept?» Şi am continuat în inima mea: «Şi aceasta este o deşertăciune!»

Then said I in my heart, As it happens to the fool, so it will happen even to me. And of what use is it then for me to be more wise? Then I said in my heart, This also is vanity (emptiness, vainglory, and futility)!

16 C ăci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a prostului; în zilele următoare deja totul este dat uitării; la fel cum moare înţeleptul, tot aşa moare şi prostul.

For of the wise man, the same as of the fool, there is no permanent remembrance, since in the days to come all will be long forgotten. And how does the wise man die? Even as the fool!

17 A m ajuns astfel să urăsc viaţa, pentru că nu mi-a plăcut ce se întâmplă sub soare, căci totul este deşertăciune şi goană după vânt! Deşertăciunea ostenelii

So I hated life, because what is done under the sun was grievous to me; for all is vanity and a striving after the wind and a feeding on it.

18 M i-am urât toată osteneala pe care eu însumi am depus-o sub soare şi pe care o las omului care vine după mine.

And I hated all my labor in which I had toiled under the sun, seeing that I must leave it to the man who will succeed me.

19 C ine ştie dacă va fi înţelept? Poate că un prost va lua în stăpânire toată osteneala pe care am depus-o şi am administrat-o cu înţelepciune sub soare... Şi aceasta este deşertăciune!

And who knows whether he will be a wise man or a fool? Yet he will have dominion over all my labor in which I have toiled and in which I have shown myself wise under the sun. This is also vanity (emptiness, falsity, and futility)!

20 M -am frământat până când inima mea a ajuns la disperare, din pricina ostenelii mele pe care am depus-o sub soare,

So I turned around and gave my heart up to despair over all the labor of my efforts under the sun.

21 c ăci unii oameni lucrează cu înţelepciune, cu pricepere şi cu îndemânare ca apoi să îşi lase partea lor unui om care nu s-a trudit. Dar şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău!

For here is a man whose labor is with wisdom and knowledge and skill; yet to a man who has not toiled for it he must leave it all as his portion. This also is vanity (emptiness, falsity, and futility) and a great evil!

22 C ăci ce folos are omul din toată munca lui şi din toată osteneala pe care sufletul său a depus-o sub soare?

For what has a man left from all his labor and from the striving and vexation of his heart in which he has toiled under the sun?

23 Î n toate zilele lui are parte numai de necazuri, iar îndeletnicirea sa zilnică este doar mâhnirea. Nici chiar noaptea nu i se odihneşte sufletul! Şi aceasta este o deşertăciune!

For all his days are but pain and sorrow, and his work is a vexation and grief; his mind takes no rest even at night. This is also vanity (emptiness, falsity, and futility)!

24 N u există alt bine pentru om decât să mănânce, să bea şi să-şi sature sufletul cu tot ce este bun din agoniseala lui. Am înţeles că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu,

There is nothing better for a man than that he should eat and drink and make himself enjoy good in his labor. Even this, I have seen, is from the hand of God.

25 c ăci cine poate mânca şi cine se poate bucura fără El?

For who can eat or who can have enjoyment any more than I can— apart from Him ?

26 Î ntr-adevăr, omului care este plăcut înaintea Lui, El îi dă înţelepciune, pricepere şi bucurie, dar celui păcătos îi dă slujba să adune şi să strângă, pentru ca apoi să-i dea celui plăcut lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!“

For to the person who pleases Him God gives wisdom and knowledge and joy; but to the sinner He gives the work of gathering and heaping up, that he may give to one who pleases God. This also is vanity and a striving after the wind and a feeding on it.