1 S pun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră

I am speaking the truth in Christ. I am not lying; my conscience by the Holy Spirit bearing witness with me

2 c ă am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă,

That I have bitter grief and incessant anguish in my heart.

3 î ntrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup

For I could wish that I myself were accursed and cut off and banished from Christ for the sake of my brethren and instead of them, my natural kinsmen and my fellow countrymen.

4 ş i anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea, slava, legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile.

For they are Israelites, and to them belong God’s adoption and the glorious Presence (Shekinah). With them were the special covenants made, to them was the Law given. To them worship was revealed and promises announced.

5 A i lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.

To them belong the patriarchs, and as far as His natural descent was concerned, from them is the Christ, Who is exalted and supreme over all, God, blessed forever! Amen (so let it be).

6 D ar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că nu toţi care sunt din Israel sunt Israel.

However, it is not as though God’s Word had failed. For it is not everybody who is a descendant of Jacob (Israel) who belongs to Israel.

7 Ş i deşi sunt sămânţa lui Avraam nu toţi sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa ta.“

And they are not all the children of Abraham because they are by blood his descendants. No, Your descendants will be called and counted through the line of Isaac.

8 A ceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviţi ca sămânţă.

That is to say, it is not the children of the body who are made God’s children, but it is the offspring to whom the promise applies that shall be counted descendants.

9 C ăci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“

For this is what the promise said, About this time will I return and Sarah shall have a son.

10 B a mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om, strămoşul nostru Isaac.

And not only that, but this too: Rebecca conceived by our forefather Isaac,

11 Ş i chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, –

And the children were yet unborn and had so far done nothing either good or evil. Even so, in order further to carry out God’s purpose of selection (election, choice), which depends not on works or what men can do, but on Him Who calls,

12 i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“

It was said to her that the elder should serve the younger.

13 A şa cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.“

As it is written, Jacob have I loved, but Esau have I hated (held in relative disregard in comparison with My feeling for Jacob).

14 D eci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz!

What shall we conclude then? Is there injustice upon God’s part? Certainly not!

15 C ăci lui Moise i-a spus: „Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă.“

For He says to Moses, I will have mercy on whom I will have mercy and I will have compassion (pity) on whom I will have compassion.

16 D eci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare,

So then is not a question of human will and human effort, but of God’s mercy.

17 p entru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon: „Te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“

For the Scripture says to Pharaoh, I have raised you up for this very purpose of displaying My power in you, so that My name may be proclaimed the whole world over.

18 A stfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte.

So then He has mercy on whomever He wills (chooses) and He hardens (makes stubborn and unyielding the heart of) whomever He wills.

19 M ă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“

You will say to me, Why then does He still find fault and blame us ? For who can resist and withstand His will?

20 D ar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?

But who are you, a mere man, to criticize and contradict and answer back to God? Will what is formed say to him that formed it, Why have you made me thus?

21 O are nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită?

Has the potter no right over the clay, to make out of the same mass (lump) one vessel for beauty and distinction and honorable use, and another for menial or ignoble and dishonorable use?

22 Ş i ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere?

What if God, although fully intending to show His wrath and to make known His power and authority, has tolerated with much patience the vessels (objects) of anger which are ripe for destruction?

23 Ş i ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă,

And He thus purposes to make known and show the wealth of His glory in the vessels (objects) of His mercy which He has prepared beforehand for glory,

24 i ncluzându -ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?

Even including ourselves whom He has called, not only from among the Jews but also from among the Gentiles (heathen)?

25 A şa cum spune în Osea: „Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu», şi pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».

Just as He says in Hosea, Those who were not My people I will call My people, and her who was not beloved My beloved.

26 Ş i în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!», acolo vor fi numiţi «Fii ai Dumnezeului celui Viu».“

And it shall be that in the very place where it was said to them, You are not My people, they shall be called sons of the living God.

27 I ar Isaia strigă despre Israel: „Chiar dacă numărul israeliţilor ar fi ca nisipul mării, totuşi numai rămăşiţa va fi mântuită,

And Isaiah calls out (solemnly cries aloud) over Israel: Though the number of the sons of Israel be like the sand of the sea, only the remnant (a small part of them) will be saved '> from perdition, condemnation, judgment]!

28 c ăci Domnul va duce la îndeplinire repede şi pe deplin sentinţa hotărâtă asupra pământului.“

For the Lord will execute His sentence upon the earth, rigorously cutting it short in His justice.

29 A şa cum a prezis Isaia: „Dacă Domnul Oştirilor nu ne-ar fi lăsat câţiva urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“ Necredinţa lui Israel

It is as Isaiah predicted, If the Lord of hosts had not left us a seed, we would have fared like Sodom and have been made like Gomorrah.

30 Ş i atunci ce vom spune? Neamurile, care n-au urmărit dreptatea, totuşi au primit-o, – şi anume o dreptate care este prin credinţă –,

What shall we say then? That Gentiles who did not follow after righteousness have attained it by faith,

31 î nsă Israel, care urmărea dreptatea printr-o Lege, n-a reuşit s-o obţină.

Whereas Israel, though ever in pursuit of a law of righteousness (right standing with God), actually did not succeed in fulfilling the Law.

32 D e ce n-a reuşit? Pentru că ei n-au urmărit acest lucru prin credinţă, ci, ca şi cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s-au împiedicat de Piatra de poticnire,

For what reason? Because not through faith, relying on the merit of their works. They have stumbled over the Stumbling Stone.

33 a şa cum este scris: „Iată, pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere! Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“

As it is written, Behold I am laying in Zion a Stone that will make men stumble, a Rock that will make them fall; but he who believes in Him shall not be put to shame nor be disappointed in his expectations.