1 F raţii mei, să nu aveţi o atitudine părtinitoare în credinţa voastră în Domnul nostru slăvit Isus Cristos!

My brethren, pay no servile regard to people. Do not hold and practice the faith of our Lord Jesus Christ of glory!

2 C ăci dacă intră în adunarea voastră un om care poartă un inel de aur şi o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară,

For if a person comes into your congregation whose hands are adorned with gold rings and who is wearing splendid apparel, and also a poor in shabby clothes comes in,

3 i ar voi îi daţi atenţie celui ce poartă haina strălucitoare şi-i spuneţi: „Ia loc aici, te rog!“, pe când celui sărac îi spuneţi: „Stai acolo!“ sau „Stai la picioarele mele!“,

And you pay special attention to the one who wears the splendid clothes and say to him, Sit here in this preferable seat! while you tell the poor, Stand there! or, Sit there on the floor at my feet!

4 o are nu faceţi voi deosebire între voi şi nu deveniţi astfel judecători cu gânduri rele?

Are you not discriminating among your own and becoming critics and judges with wrong motives?

5 A scultaţi, fraţii mei preaiubiţi! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc?

Listen, my beloved brethren: Has not God chosen those who are poor in the eyes of the world to be rich in faith and in their position as believers and to inherit the kingdom which He has promised to those who love Him?

6 Î nsă voi l-aţi înjosit pe cel sărac! Oare nu cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc prin tribunale?

But you have insulted (humiliated, dishonored, and shown your contempt for) the poor. Is it not the rich who domineer over you? Is it not they who drag you into the law courts?

7 O are nu ei defăimează Numele bun care este chemat peste voi?

Is it not they who slander and blaspheme that precious name by which you are distinguished and called ?

8 D acă împliniţi Legea împărătească, potrivit cu Scriptura: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“, bine faceţi.

If indeed you fulfill the royal Law in accordance with the Scripture, You shall love your neighbor as yourself, you do well.

9 D ar dacă daţi dovadă de părtinire, săvârşiţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca unii care încălcaţi Legea.

But if you show servile regard (prejudice, favoritism) for people, you commit sin and are rebuked and convicted by the Law as violators and offenders.

10 C ăci oricine păzeşte întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă, se face vinovat de toate.

For whosoever keeps the Law whole but stumbles and offends in one has become guilty of all of it.

11 C ăci Cel Ce a spus: „Să nu comiţi adulter!“ a spus şi: „Să nu ucizi!“. Aşadar, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea!

For He Who said, You shall not commit adultery, also said, You shall not kill. If you do not commit adultery but do kill, you have become guilty of transgressing the Law.

12 V orbiţi şi purtaţi-vă ca unii care urmează să fie judecaţi de legea libertăţii.

So speak and so act as who are to be judged under the law of liberty.

13 C ăci judecata va fi fără milă faţă de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecăţii. Credinţa şi fapta

For to him who has shown no mercy the judgment merciless, but mercy exults victoriously over judgment.

14 F raţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască?

What is the use (profit), my brethren, for anyone to profess to have faith if he has no works ? Can faith save ?

15 D acă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică,

If a brother or sister is poorly clad and lacks food for each day,

16 i ar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos?

And one of you says to him, Good-bye! Keep warm and well fed, without giving him the necessities for the body, what good does that do?

17 T ot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.

So also faith, if it does not have works (deeds and actions of obedience to back it up), by itself is destitute of power (inoperative, dead).

18 D ar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele!

But someone will say, You have faith, and I have works. Now you show me your faith apart from any works, and I by works will show you my faith.

19 T u crezi că Dumnezeu este Unul ? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară!

You believe that God is one; you do well. So do the demons believe and shudder '> make a man’s hair stand on end and contract the surface of his skin]!

20 O f, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică ?

Are you willing to be shown, you foolish (unproductive, spiritually deficient) fellow, that faith apart from works is inactive and ineffective and worthless?

21 A vraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?

Was not our forefather Abraham justified (made acceptable to God) by works when he brought to the altar as an offering his son Isaac?

22 V ezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte.

You see that faith was cooperating with his works, and faith was completed and reached its supreme expression by works.

23 A stfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“.

And the Scripture was fulfilled that says, Abraham believed in (adhered to, trusted in, and relied on) God, and this was accounted to him as righteousness (as conformity to God’s will in thought and deed), and he was called God’s friend.

24 V edeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

You see that a man is justified (pronounced righteous before God) through what he does and not alone through faith.

25 Î n acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum?

So also with Rahab the harlot—was she not shown to be justified (pronounced righteous before God) by deeds when she took in the scouts (spies) and sent them away by a different route?

26 A şa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.

For as the human body apart from the spirit is lifeless, so faith apart from works of obedience is also dead.