1 P rimiţi-i bine între voi pe cei care sunt slabi în credinţă, fără a purta dispute!

As for the man who is a weak believer, welcome him, but not to criticize his opinions or pass judgment on his scruples or perplex him with discussions.

2 U nul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab mănâncă doar legume.

One believe he may eat anything, while a weaker one eating to vegetables.

3 C el ce mănâncă orice să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă orice, iar cel ce nu mănâncă orice să nu-l condamne pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit.

Let not him who eats look down on or despise him who abstains, and let not him who abstains criticize and pass judgment on him who eats; for God has accepted and welcomed him.

4 C ine eşti tu să-l condamni pe slujitorul altuia?! Dacă stă sau cade, îl priveşte pe stăpânul său! Însă el va sta, pentru că Domnul îl poate face să stea.

Who are you to pass judgment on and censure another’s household servant? It is before his own master that he stands or falls. And he shall stand and be upheld, for the Master (the Lord) is mighty to support him and make him stand.

5 U nul crede că o zi este mai bună decât alta, iar altul le consideră pe toate la fel. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în gândirea sa.

One man esteems one day as better than another, while another man esteems all days alike. Let everyone be fully convinced (satisfied) in his own mind.

6 C el ce respectă o anumită zi, pentru Domnul o respectă. Cel ce mănâncă orice, pentru Domnul mănâncă, întrucât el Îi mulţumeşte lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă orice, pentru Domnul nu mănâncă şi Îi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu.

He who observes the day, observes it in honor of the Lord. He also who eats, eats in honor of the Lord, since he gives thanks to God; while he who abstains, abstains in honor of the Lord and gives thanks to God.

7 C ăci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru el însuşi şi nimeni dintre noi nu moare pentru el însuşi:

None of us lives to himself, and none of us dies to himself

8 d acă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.

If we live, we live to the Lord, and if we die, we die to the Lord. So then, whether we live or we die, we belong to the Lord.

9 P entru acest scop a murit şi a înviat Cristos: ca să poată fi Domn şi al celor morţi, şi al celor vii.

For Christ died and lived again for this very purpose, that He might be Lord both of the dead and of the living.

10 A şadar, de ce-l condamni pe fratele tău? Sau de ce-l dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu.

Why do you criticize and pass judgment on your brother? Or you, why do you look down upon or despise your brother? For we shall all stand before the judgment seat of God.

11 P entru că este scris: „Viu sunt Eu, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu!“

For it is written, As I live, says the Lord, every knee shall bow to Me, and every tongue shall confess to God.

12 D eci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi înaintea lui Dumnezeu.

And so each of us shall give an account of himself to God.

13 A şadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci, mai degrabă, judecaţi ca nu cumva să puneţi fratelui vostru o piatră de poticnire sau o pricină de cădere.

Then let us no more criticize and blame and pass judgment on one another, but rather decide and endeavor never to put a stumbling block or an obstacle or a hindrance in the way of a brother.

14 Ş tiu şi sunt convins în Domnul Isus că nici un lucru nu este necurat în sine, însă dacă cineva consideră un lucru ca fiind necurat, atunci pentru el este necurat.

I know and am convinced (persuaded) as one in the Lord Jesus, that nothing is essentially unclean (defiled and unholy in itself). But it is unclean (defiled and unholy) to anyone who thinks it is unclean.

15 D acă fratele tău este întristat din cauza a ceea ce mănânci, atunci tu nu mai trăieşti în dragoste. Nu-l nimici, prin ceea ce mănânci, pe cel pentru care a murit Cristos!

But if your brother is being pained or his feelings hurt or if he is being injured by what you eat, you are no longer walking in love. Do not let what you eat hurt or cause the ruin of one for whom Christ died!

16 N u lăsaţi ca binele vostru să fie vorbit de rău!

Do not therefore let what seems good to you be considered an evil thing.

17 C ăci Împărăţia lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

the kingdom of God is not a matter of food and drink, but instead it is righteousness (that state which makes a person acceptable to God) and peace and joy in the Holy Spirit.

18 C el care-L slujeşte astfel pe Cristos Îi este plăcut lui Dumnezeu şi este respectat de oameni.

He who serves Christ in this way is acceptable and pleasing to God and is approved by men.

19 A şadar, să urmărim lucrurile care aduc pacea şi cele prin care ne zidim unii pe alţii!

So let us then definitely aim for and eagerly pursue what makes for harmony and for mutual upbuilding (edification and development) of one another.

20 N u distrugeţi lucrarea lui Dumnezeu de dragul unei mâncări! Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău pentru un om să mănânce ceva care pe celălalt l-ar face să cadă.

You must not, for the sake of food, undo and break down and destroy the work of God! Everything is indeed clean and pure, but it is wrong for anyone to hurt the conscience of others or to make them fall by what he eats.

21 E ste bine să nu mănânci carne sau să nu bei vin sau orice altceva care pe fratele tău l-ar face să cadă.

The right thing is to eat no meat or drink no wine, or if it makes your brother stumble or hurts his conscience or offends or weakens him.

22 A şadar, încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Ferice de omul care nu se condamnă din cauza a ceea ce el consideră ca fiind bun!

Your personal convictions —exercise as in God’s presence, keeping them to yourself. Blessed (happy, to be envied) is he who has no reason to judge himself for what he approves.

23 Î nsă omul care are îndoieli este condamnat dacă mănâncă, pentru că n-o face din convingere. Orice lucru care nu vine din convingere este păcat.

But the man who has doubts (misgivings, an uneasy conscience) about eating, and then eats, stands condemned, because he is not true to his convictions and he does not act from faith. For whatever does not originate and proceed from faith is sin.