1 C uvintele oratorului, fiul lui David, rege la Ierusalim. Deşertăciunea existenţei

The words of the Preacher, the son of David and king in Jerusalem.

2 „ O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!

Vapor of vapors and futility of futilities, says the Preacher. Vapor of vapors and futility of futilities! All is vanity (emptiness, falsity, and vainglory).

3 C e câştig are omul din toată osteneala pe care o depune sub soare?

What profit does man have left from all his toil at which he toils under the sun?

4 U n neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne mereu în picioare.

One generation goes and another generation comes, but the earth remains forever.

5 S oarele răsare şi apune, grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.

The sun also rises and the sun goes down, and hastens to the place where it rises.

6 V ântul bate spre sud, apoi se întoarce spre nord, se întoarce din nou, umblă mereu şi revine continuu la circuitul său.

The wind goes to the south and circles about to the north; it circles and circles about continually, and on its circuit the wind returns again.

7 T oate râurile curg spre mare, fără să o umple însă; râurile se întorc de unde au plecat, doar ca să pornească iarăşi de acolo.

All the rivers run into the sea, yet the sea is not full. To the place from which the rivers come, to there and from there they return again.

8 T oate lucrurile sunt obositoare, cum nu se poate spune, dar ochiul nu se satură să privească, aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.

All things are weary with toil and all words are feeble; man cannot utter it. The eye is not satisfied with seeing, nor the ear filled with hearing.

9 C e a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face! Nu este nimic nou sub soare!

The thing that has been—it is what will be again, and that which has been done is that which will be done again; and there is nothing new under the sun.

10 D acă cineva zice: «Iată un lucru nou!», totuşi el exista demult, încă din veacurile dinaintea noastră.

Is there a thing of which it may be said, See, this is new? It has already been, in the vast ages of time which were before us.

11 N u ne mai amintim de cei de demult, tot aşa cum nici cei ce vor urma nu se vor mai păstra în amintirea celor ce vor veni după ei.“ Deşertăciunea înţelepciunii

There is no remembrance of former happenings or men, neither will there be any remembrance of happenings of generations that are to come by those who are to come after them.

12 „ Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim.

I, the Preacher, have been king over Israel in Jerusalem.

13 M -am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea.

And I applied myself by heart and mind to seek and search out by wisdom all human activity under heaven. It is a miserable business which God has given to the sons of man with which to busy themselves.

14 A m observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.

I have seen all the works that are done under the sun, and behold, all is vanity, a striving after the wind and a feeding on wind.

15 « Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat, iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»

What is crooked cannot be made straight, and what is defective and lacking cannot be counted.

16 M i-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.»

I entered into counsel with my own mind, saying, Behold, I have acquired great wisdom, yes, more than all who have been over Jerusalem before me; and my mind has had great experience of wisdom and knowledge.

17 M -am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.

And I gave my mind to know wisdom and to discern madness and folly; I perceived that this also is a searching after wind and a feeding on it.

18 « Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“

For in much wisdom is much vexation, and he who increases knowledge increases sorrow.