1 C uvintele oratorului, fiul lui David, rege la Ierusalim. Deşertăciunea existenţei

Words of a preacher, son of David, king in Jerusalem:

2 „ O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!

Vanity of vanities, said the Preacher, Vanity of vanities: the whole vanity.

3 C e câştig are omul din toată osteneala pe care o depune sub soare?

What advantage to man by all his labour that he laboureth at under the sun?

4 U n neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne mereu în picioare.

A generation is going, and a generation is coming, and the earth to the age is standing.

5 S oarele răsare şi apune, grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.

Also, the sun hath risen, and the sun hath gone in, and unto its place panting it is rising there.

6 V ântul bate spre sud, apoi se întoarce spre nord, se întoarce din nou, umblă mereu şi revine continuu la circuitul său.

Going unto the south, and turning round unto the north, turning round, turning round, the wind is going, and by its circuits the wind hath returned.

7 T oate râurile curg spre mare, fără să o umple însă; râurile se întorc de unde au plecat, doar ca să pornească iarăşi de acolo.

All the streams are going unto the sea, and the sea is not full; unto a place whither the streams are going, thither they are turning back to go.

8 T oate lucrurile sunt obositoare, cum nu se poate spune, dar ochiul nu se satură să privească, aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.

All these things are wearying; a man is not able to speak, the eye is not satisfied by seeing, nor filled is the ear from hearing.

9 C e a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face! Nu este nimic nou sub soare!

What that which hath been? it that which is, and what that which hath been done? it that which is done, and there is not an entirely new thing under the sun.

10 D acă cineva zice: «Iată un lucru nou!», totuşi el exista demult, încă din veacurile dinaintea noastră.

There is a thing of which saith: `See this, it new!' already it hath been in the ages that were before us!

11 N u ne mai amintim de cei de demult, tot aşa cum nici cei ce vor urma nu se vor mai păstra în amintirea celor ce vor veni după ei.“ Deşertăciunea înţelepciunii

There is not a remembrance of former; and also of the latter that are, there is no remembrance of them with those that are at the last.

12 „ Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim.

I, a preacher, have been king over Israel in Jerusalem.

13 M -am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea.

And I have given my heart to seek and to search out by wisdom concerning all that hath been done under the heavens. It a sad travail God hath given to the sons of man to be humbled by it.

14 A m observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.

I have seen all the works that have been done under the sun, and lo, the whole vanity and vexation of spirit!

15 « Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat, iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»

A crooked thing is not able to make straight, and a lacking thing is not able to be numbered.

16 M i-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.»

I -- I spake with my heart, saying, `I, lo, I have magnified and added wisdom above every one who hath been before me at Jerusalem, and my heart hath seen abundantly wisdom and knowledge.

17 M -am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.

And I give my heart to know wisdom, and to know madness and folly: I have known that even this vexation of spirit;

18 « Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“

for, in abundance of wisdom abundance of sadness, and he who addeth knowledge addeth pain.'