1 F erice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!

O the happiness of that one, who Hath not walked in the counsel of the wicked. And in the way of sinners hath not stood, And in the seat of scorners hath not sat;

2 C i îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.

But -- in the law of Jehovah his delight, And in His law he doth meditate by day and by night:

3 E l este ca un pom sădit lângă nişte izvoare de apă, care-şi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc. El prosperă în tot ceea ce face!

And he hath been as a tree, Planted by rivulets of water, That giveth its fruit in its season, And its leaf doth not wither, And all that he doth he causeth to prosper.

4 C ei răi însă nu sunt aşa, ci ei se aseamănă cu pleava spulberată de vânt.

Not so the wicked: But -- as chaff that wind driveth away!

5 D e aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată şi nici cei păcătoşi în adunarea celor drepţi.

Therefore the wicked rise not in judgment, Nor sinners in the company of the righteous,

6 C ăci Domnul cunoaşte calea celor drepţi; calea celor răi însă duce la pieire.

For Jehovah is knowing the way of the righteous, And the way of the wicked is lost!