1 Î n ziua aceea Domnul va pedepsi, cu sabia Sa aspră, mare şi puternică, Leviatanul, şarpele fugar, Leviatanul, şarpele încolăcit. Va ucide monstrul Tanin din mare!

In that day lay a charge doth Jehovah, With his sword -- the sharp, and the great, and the strong, On leviathan -- a fleeing serpent, And on leviathan -- a crooked serpent, And He hath slain the dragon that in the sea.

2 Î n ziua aceea va exista o vie aleasă: «Cântaţi despre ea!

In that day, `A desirable vineyard,' respond ye to her,

3 E u, Domnul, sunt veghetorul ei: o ud tot timpul şi o păzesc zi şi noapte, pentru ca nimeni să nu-i facă rău.

I, Jehovah, am its keeper, every moment I water it, Lest any lay a charge against it, Night and day I keep it!

4 N u sunt mânios deloc. Dar dacă voi găsi spini şi mărăcini, voi mărşălui la luptă împotriva lor şi îi voi arde pe toţi.

Fury is not in Me; Who giveth Me a brier -- a thorn in battle? I step into it, I burn it at once.

5 A fară doar dacă aceştia vor căuta ocrotirea Mea şi vor urmări să se împace cu Mine; da, să se împace cu Mine.»

Or -- he doth take hold on My strength, He doth make peace with Me, Peace he doth make with Me.

6 Î n zilele care vin, Iacov va prinde rădăcină, Israel va înflori, va da lăstari şi va umple întreaga lume cu rod.

Those coming in He causeth to take root, Jacob doth blossom, and flourished hath Israel, And they have filled the face of the world increase.

7 L -a lovit oare Domnul cum i-a lovit pe cei ce-l loveau? A fost el ucis cum au fost ucişi cei ce-l ucideau?

As the smiting of his smiter hath He smitten him? As the slaying of his slain doth He slay?

8 I zgonindu-l, trimiţându-l în exil, Te-ai luptat cu el! Cu suflarea Sa năprasnică l-a strămutat în ziua când a suflat vântul de răsărit.

In measure, in sending it forth, thou strivest with it, He hath taken away by His sharp wind, In the day of an east wind,

9 P rin urmare, astfel va fi ispăşită vina lui Iacov, acesta va fi rodul deplin al îndepărtării păcatului său: când El va face din toate pietrele altarelor nişte pietre de var zdrobite în bucăţi, nu vor mai rămâne în picioare nici aşerele şi nici altarele pentru tămâiere.

Therefore by this is the iniquity of Jacob covered, And this all the fruit -- To take away his sin, in His setting all the stones of an altar, As chalkstones beaten in pieces, They rise not -- shrines and images.

10 C etatea fortificată este pustie; a ajuns o locuinţă abandonată şi pustiită ca un deşert. Acolo pasc viţeii, acolo se odihnesc şi-i mănâncă ramurile.

For the fenced city alone, A habitation cast out and forsaken as a wilderness, There doth the calf delight, And there it lieth down, And hath consumed its branches.

11 C ând ramurile i se usucă, sunt rupte, iar femeile vin şi fac foc cu ele. Fiindcă acesta este un popor fără minte, Creatorul lor nu va avea milă de ei, Făcătorul lor nu se va îndura de ei.

In the withering of its branch it is broken off, Women are coming in setting it on fire, For it not a people of understanding, Therefore pity it not doth its Maker, And its Former doth not favour it.

12 Î n ziua aceea Domnul va treiera de la cursul Eufratului până la Râul Egiptului, iar voi, israeliţi, veţi fi adunaţi unul câte unul.

And it hath come to pass, in that day, Beat out doth Jehovah from the branch of the river, Unto the stream of Egypt, And ye are gathered one by one, O sons of Israel.

13 Î n ziua aceea o trâmbiţă mare va suna, iar cei ce au pierit în Asiria şi cei exilaţi în ţara Egiptului vor veni şi se vor închina Domnului pe muntele cel sfânt, în Ierusalim.

And it hath come to pass, in that day, It is blown with a great trumpet, And come in have those perishing in the land of Asshur, And those cast out in the land of Egypt, And have bowed themselves to Jehovah, In the holy mount -- in Jerusalem!