1 D oamne, Dumnezeul mântuirii mele, zi şi noapte strig după ajutor înaintea Ta.

A Song, a Psalm, by sons of Korah, to the Overseer, `Concerning the Sickness of Afflictions.' -- An instruction, by Heman the Ezrahite. O Jehovah, God of my salvation, Daily I have cried, nightly before Thee,

2 S ă ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă-Ţi urechea la cererea mea!

My prayer cometh in before Thee, Incline Thine ear to my loud cry,

3 M i s-a săturat sufletul de atâtea necazuri şi viaţa mi-a ajuns în pragul Locuinţei Morţilor.

For my soul hath been full of evils, And my life hath come to Sheol.

4 S unt pus în rândul celor ce se coboară în groapă; am ajuns ca bărbatul lipsit de putere.

I have been reckoned with those going down the pit, I have been as a man without strength.

5 S unt abandonat printre morţi asemenea celor înjunghiaţi care s-au coborât în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte niciodată şi care sunt îndepărtaţi din mâna Ta.

Among the dead -- free, As pierced ones lying in the grave, Whom Thou hast not remembered any more, Yea, they by Thy hand have been cut off.

6 M -ai aşezat în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncuri.

Thou hast put me in the lowest pit, In dark places, in depths.

7 Ţ i-ai aşezat mânia peste mine; m -ai copleşit cu toate valurile Tale. Sela

Upon me hath Thy fury lain, And all Thy breakers Thou hast afflicted. Selah.

8 I -ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc, făcându-mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără de scăpare!

Thou hast put mine acquaintance far from me, Thou hast made me an abomination to them, Shut up -- I go not forth.

9 M i s-au înceţoşat ochii din pricina necazului. Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi; îmi întind mâinile spre Tine.

Mine eye hath grieved because of affliction, I called Thee, O Jehovah, all the day, I have spread out unto Thee my hands.

10 F aci Tu oare minuni pentru cei morţi? Oare sufletele morţilor se scoală ca să Te laude? Sela

To the dead dost Thou do wonders? Do Rephaim rise? do they thank Thee? Selah.

11 O are în mormânt se povesteşte despre îndurarea Ta şi în Locul Nimicirii despre credincioşia Ta?

Is Thy kindness recounted in the grave? Thy faithfulness in destruction?

12 O are minunile Tale sunt cunoscute în întuneric şi dreptatea Ta – pe tărâmul uitării?

Are Thy wonders known in the darkness? And Thy righteousness in the land of forgetfulness?

13 E u însă, Doamne, Ţie Îţi cer ajutorul şi încă din zori Te întâmpin cu rugăciunea mea.

And I, unto Thee, O Jehovah, I have cried, And in the morning doth my prayer come before Thee.

14 D oamne, de ce mi-ai lepădat sufletul şi Ţi-ai ascuns faţa de mine?

Why, O Jehovah, castest Thou off my soul? Thou hidest Thy face from me.

15 Î ncă din tinereţe am fost necăjit şi aproape de moarte; am avut de-a face cu spaimele Tale şi am fost deznădăjduit.

I afflicted, and expiring from youth, I have borne Thy terrors -- I pine away.

16 M ânia Ta a trecut peste mine; înfricoşările Tale m-au sleit.

Over me hath Thy wrath passed, Thy terrors have cut me off,

17 T oată ziua mă împresoară ca nişte ape, mă înfăşoară deodată.

They have surrounded me as waters all the day, They have gone round against me together,

18 I -ai îndepărtat de la mine pe apropiaţii mei, pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc, mă aflu în întuneric.

Thou hast put far from me lover and friend, Mine acquaintance the place of darkness!