1 C uvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:

That which hath been the word of Jehovah unto Jeremiah concerning the matters of the dearths:

2 „ Iuda jeleşte iar porţile îi sunt slăbite; ele se vaită pentru ţară, iar strigătul Ierusalimului se înalţă în văzduh.

Mourned hath Judah, and her gates have languished, They have mourned to the earth, And the cry of Jerusalem hath gone up.

3 C ei măreţi îi trimit pe cei neînsemnaţi să aducă apă; ei se duc la fântâni, dar nu găsesc apă. Se întorc cu vasele goale; ruşinaţi şi dezamăgiţi îşi acoperă capul.

And their honourable ones have sent their little ones to the water, They have come unto ditches, They have not found water, They have turned back -- their vessels empty! They have been ashamed, And have blushed and covered their head.

4 P ământul este crăpat pentru că nu este ploaie în ţară. Plugarii sunt dezamăgiţi şi îşi acoperă capul.

Because the ground hath been broken, For there hath been no rain in the land, Ashamed have been husbandmen, They have covered their head.

5 C hiar şi cerboaica de pe câmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentru că nu găseşte iarbă.

For even the hind in the field hath brought forth -- to forsake For there hath been no grass.

6 M ăgarii sălbatici stau pe înălţimi şi gâfâie ca şacalii; li se topesc ochii căci nu este iarbă.

And wild asses have stood on high places, They have swallowed up wind like dragons, Consumed have been their eyes, for there is no herb.

7 C hiar dacă păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, Doamne, pentru Numele Tău! Căci răzvrătirile noastre sunt multe; am păcătuit împotriva Ta.

Surely our iniquities have testified against us, O Jehovah, work for Thy name's sake, For many have been our backslidings, Against Thee we have sinned.

8 O , Nădejde a lui Israel, Izbăvitorul lui în vreme de necaz, de ce eşti ca un străin în ţară şi ca un trecător care se opreşte pentru o noapte?

O Hope of Israel -- its saviour in time of trouble, Why art Thou as a sojourner in the land? And as a traveller turned aside to lodge?

9 D e ce eşti ca un om înmărmurit, ca un viteaz care nu poate izbăvi? Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi! Nu ne părăsi!“

Why art Thou as one dumb? As a mighty one not able to save? And Thou in our midst, O Jehovah, And Thy name over us is called, leave us not.

10 I ată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Pentru că le place să hoinărească şi nu îşi ţin în frâu picioarele, Domnul nu-Şi găseşte plăcerea în ei; acum El Îşi aduce aminte de fărădelegea lor şi îi pedepseşte pentru păcatele lor.“

Thus said Jehovah concerning this people: Well they have loved to wander, Their feet they have not restrained, And Jehovah hath not accepted them, Now doth He remember their iniquity, And inspect their sin.

11 D omnul mi-a zis: – Nu mijloci pentru binele acestui popor,

And Jehovah saith unto me: Thou dost not pray for this people for good,

12 c ăci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi nimici cu sabia, cu foametea şi cu molima.

When they fast, I hearken not unto their cry, And when they cause to ascend burnt-offering and present, I accept them not, For by sword, and by famine, And by pestilence, I am consuming them.

13 E u am răspuns: – Ah! Stăpâne Doamne! Iată, profeţii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“

And I say, `Ah, Lord Jehovah, Lo, the prophets are saying to them: Ye do not see a sword, yea, famine is not to you, For true peace I give to you in this place.'

14 D ar Domnul mi-a zis: – Profeţii lor profeţesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i-am trimis, nu Eu i-am împuternicit şi nu Eu le-am vorbit. Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, ghiciri, lucruri de nimic şi înşelăciunile propriei lor inimi.

And Jehovah saith unto me: Falsehood the prophets are prophesying in My name, I did not send them, nor command them, Nor have I spoken unto them: A false vision, and divination, and vanity, And the deceit of their own heart, they are prophesying to you.

15 D e aceea, aşa vorbeşte Domnul despre profeţii care profeţesc în Numele Meu: „Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia şi foametea nu vor fi în ţara aceasta. Profeţii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete,

Therefore, thus said Jehovah concerning the prophets who are prophesying in My name, and I have not sent them, and they are saying, Sword and famine is not in this land: By sword and by famine are these prophets consumed.

16 i ar aceia cărora ei le profeţesc vor fi scoşi afară şi întinşi pe străzile Ierusalimului din cauza foametei şi a sabiei. Nu va fi nimeni să-i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soţiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.“

And the people to whom they are prophesying, Are cast into out-places of Jerusalem, Because of the famine, and of the sword, And they have none burying them, Them, their wives, and their sons, and their daughters, And I have poured out upon them this evil.

17 S pune-le cuvântul acesta: „Ochii mei să verse lacrimi zi şi noapte şi să nu se oprească, căci fecioara – fiica poporului meu – a suferit o rană cumplită, o lovitură dureroasă.

And thou hast said unto them this word: Tears come down mine eyes night and day, And they do not cease, For, a great breach, Broken hath been the virgin daughter of my people, A very grievous stroke.

18 D acă ies pe câmp, îi văd pe cei străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, văd ravagiile făcute de foamete. Chiar şi profetul şi preotul cutreieră ţara fără să ştie încotro merg.“

If I have gone forth to the field, Then, lo, the pierced of the sword! And if I have entered the city, Then, lo, the diseased of famine! For both prophet and priest have gone up and down Unto a land that they knew not.

19 – Ai lepădat Tu de tot pe Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? De ce ne-ai lovit în aşa fel încât nu mai avem vindecare? Noi aşteptam pacea, dar nimic bun nu a venit; aşteptam un timp de vindecare, dar iată că a venit numai groaza!

Hast Thou utterly rejected Judah? Zion hath Thy soul loathed? Wherefore hast Thou smitten us, And there is no healing to us? Looking for peace, and there is no good, And for a time of healing, and lo, terror.

20 D oamne, recunoaştem atât ticăloşia noastră, cât şi vina strămoşilor noştri, căci am păcătuit împotriva Ta.

We have known, O Jehovah, our wickedness, The iniquity of our fathers, For we have sinned against Thee.

21 P entru Numele Tău, nu dispreţui şi nu necinsti tronul slavei Tale! Aminteşte-Ţi de legământul pe care l-ai făcut cu noi şi nu-l rupe!

Do not despise, for Thy name's sake, Dishonour not the throne of Thine honour, Remember, break not Thy covenant with us.

22 E ste oare printre idolii de nimic ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea averse? Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru! De aceea, nădejdea noastră este în Tine, căci Tu eşti Cel Ce faci toate aceste lucruri.

Are there among the vanities of the nations any causing rain? And do the heavens give showers? Art not Thou He, O Jehovah our God? And we wait for thee, for Thou -- Thou hast done all these!