1 C uvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:

That which came as the word of the Lord to Jeremiah in regard to the drought:

2 „ Iuda jeleşte iar porţile îi sunt slăbite; ele se vaită pentru ţară, iar strigătul Ierusalimului se înalţă în văzduh.

“Judah mourns And her gates languish; They sit on the ground in mourning, And the cry of Jerusalem has ascended.

3 C ei măreţi îi trimit pe cei neînsemnaţi să aducă apă; ei se duc la fântâni, dar nu găsesc apă. Se întorc cu vasele goale; ruşinaţi şi dezamăgiţi îşi acoperă capul.

“Their nobles have sent their servants for water; They have come to the cisterns and found no water. They have returned with their vessels empty; They have been put to shame and humiliated, And they cover their heads.

4 P ământul este crăpat pentru că nu este ploaie în ţară. Plugarii sunt dezamăgiţi şi îşi acoperă capul.

“Because the ground is cracked, For there has been no rain on the land; The farmers have been put to shame, They have covered their heads.

5 C hiar şi cerboaica de pe câmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentru că nu găseşte iarbă.

“For even the doe in the field has given birth only to abandon her young, Because there is no grass.

6 M ăgarii sălbatici stau pe înălţimi şi gâfâie ca şacalii; li se topesc ochii căci nu este iarbă.

“The wild donkeys stand on the bare heights; They pant for air like jackals, Their eyes fail For there is no vegetation.

7 C hiar dacă păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, Doamne, pentru Numele Tău! Căci răzvrătirile noastre sunt multe; am păcătuit împotriva Ta.

“Although our iniquities testify against us, O Lord, act for Your name’s sake! Truly our apostasies have been many, We have sinned against You.

8 O , Nădejde a lui Israel, Izbăvitorul lui în vreme de necaz, de ce eşti ca un străin în ţară şi ca un trecător care se opreşte pentru o noapte?

“O Hope of Israel, Its Savior in time of distress, Why are You like a stranger in the land Or like a traveler who has pitched his tent for the night?

9 D e ce eşti ca un om înmărmurit, ca un viteaz care nu poate izbăvi? Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi! Nu ne părăsi!“

“Why are You like a man dismayed, Like a mighty man who cannot save? Yet You are in our midst, O Lord, And we are called by Your name; Do not forsake us!”

10 I ată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Pentru că le place să hoinărească şi nu îşi ţin în frâu picioarele, Domnul nu-Şi găseşte plăcerea în ei; acum El Îşi aduce aminte de fărădelegea lor şi îi pedepseşte pentru păcatele lor.“

Thus says the Lord to this people, “Even so they have loved to wander; they have not kept their feet in check. Therefore the Lord does not accept them; now He will remember their iniquity and call their sins to account.”

11 D omnul mi-a zis: – Nu mijloci pentru binele acestui popor,

So the Lord said to me, “ Do not pray for the welfare of this people.

12 c ăci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi nimici cu sabia, cu foametea şi cu molima.

When they fast, I am not going to listen to their cry; and when they offer burnt offering and grain offering, I am not going to accept them. Rather I am going to make an end of them by the sword, famine and pestilence.” False Prophets

13 E u am răspuns: – Ah! Stăpâne Doamne! Iată, profeţii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“

But, “Ah, Lord God!” I said, “Look, the prophets are telling them, ‘You will not see the sword nor will you have famine, but I will give you lasting peace in this place.’”

14 D ar Domnul mi-a zis: – Profeţii lor profeţesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i-am trimis, nu Eu i-am împuternicit şi nu Eu le-am vorbit. Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, ghiciri, lucruri de nimic şi înşelăciunile propriei lor inimi.

Then the Lord said to me, “The prophets are prophesying falsehood in My name. I have neither sent them nor commanded them nor spoken to them; they are prophesying to you a false vision, divination, futility and the deception of their own minds.

15 D e aceea, aşa vorbeşte Domnul despre profeţii care profeţesc în Numele Meu: „Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia şi foametea nu vor fi în ţara aceasta. Profeţii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete,

Therefore thus says the Lord concerning the prophets who are prophesying in My name, although it was not I who sent them—yet they keep saying, ‘There will be no sword or famine in this land’— by sword and famine those prophets shall meet their end!

16 i ar aceia cărora ei le profeţesc vor fi scoşi afară şi întinşi pe străzile Ierusalimului din cauza foametei şi a sabiei. Nu va fi nimeni să-i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soţiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.“

The people also to whom they are prophesying will be thrown out into the streets of Jerusalem because of the famine and the sword; and there will be no one to bury them— neither them, nor their wives, nor their sons, nor their daughters—for I will pour out their own wickedness on them.

17 S pune-le cuvântul acesta: „Ochii mei să verse lacrimi zi şi noapte şi să nu se oprească, căci fecioara – fiica poporului meu – a suferit o rană cumplită, o lovitură dureroasă.

“You will say this word to them, ‘ Let my eyes flow down with tears night and day, And let them not cease; For the virgin daughter of my people has been crushed with a mighty blow, With a sorely infected wound.

18 D acă ies pe câmp, îi văd pe cei străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, văd ravagiile făcute de foamete. Chiar şi profetul şi preotul cutreieră ţara fără să ştie încotro merg.“

‘If I go out to the country, Behold, those slain with the sword! Or if I enter the city, Behold, diseases of famine! For both prophet and priest Have gone roving about in the land that they do not know.’”

19 – Ai lepădat Tu de tot pe Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? De ce ne-ai lovit în aşa fel încât nu mai avem vindecare? Noi aşteptam pacea, dar nimic bun nu a venit; aşteptam un timp de vindecare, dar iată că a venit numai groaza!

Have You completely rejected Judah? Or have You loathed Zion? Why have You stricken us so that we are beyond healing? We waited for peace, but nothing good came; And for a time of healing, but behold, terror!

20 D oamne, recunoaştem atât ticăloşia noastră, cât şi vina strămoşilor noştri, căci am păcătuit împotriva Ta.

We know our wickedness, O Lord, The iniquity of our fathers, for we have sinned against You.

21 P entru Numele Tău, nu dispreţui şi nu necinsti tronul slavei Tale! Aminteşte-Ţi de legământul pe care l-ai făcut cu noi şi nu-l rupe!

Do not despise us, for Your own name’s sake; Do not disgrace the throne of Your glory; Remember and do not annul Your covenant with us.

22 E ste oare printre idolii de nimic ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea averse? Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru! De aceea, nădejdea noastră este în Tine, căci Tu eşti Cel Ce faci toate aceste lucruri.

Are there any among the idols of the nations who give rain? Or can the heavens grant showers? Is it not You, O Lord our God? Therefore we hope in You, For You are the one who has done all these things.