1 D ar acum ei mă batjocoresc, ei, cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

“But now those younger than I mock me, Whose fathers I disdained to put with the dogs of my flock.

2 D ar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

“Indeed, what good was the strength of their hands to me? Vigor had perished from them.

3 E puizaţi de sărăcie şi de foame, cutreierau pustia, noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,

“From want and famine they are gaunt Who gnaw the dry ground by night in waste and desolation,

4 s mulgeau nalbă dintre arbuşti, mâncau chiar şi rădăcini de verigel.

Who pluck mallow by the bushes, And whose food is the root of the broom shrub.

5 E rau izgoniţi din mijlocul oamenilor, striga lumea după ei ca după nişte hoţi.

“They are driven from the community; They shout against them as against a thief,

6 E i locuiau în văi uscate, între stânci şi-n gropile pământului.

So that they dwell in dreadful valleys, In holes of the earth and of the rocks.

7 U rlau printre tufişuri, se îngrămădeau în mărăcini.

“Among the bushes they cry out; Under the nettles they are gathered together.

8 F ii ai nebunilor şi ai celor fără nume, ei au fost izgoniţi din ţară.

“ Fools, even those without a name, They were scourged from the land.

9 D ar acum ei cântă, râzând de mine; am devenit de pomină printre ei.

“And now I have become their taunt, I have even become a byword to them.

10 M ă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.

“They abhor me and stand aloof from me, And they do not refrain from spitting at my face.

11 P entru că El mi-a slăbit coarda arcului şi m-a smerit, ei nu mai au frâu faţă de mine.

“Because He has loosed His bowstring and afflicted me, They have cast off the bridle before me.

12 L a dreapta mea se ridică o gloată. Ei întind curse picioarelor mele şi ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.

“On the right hand their brood arises; They thrust aside my feet and build up against me their ways of destruction.

13 Î mi nimicesc cărările, îmi măresc necazul şi nimeni nu-i opreşte.

“They break up my path, They profit from my destruction; No one restrains them.

14 A jung la mine ca printr-o spărtură largă. Se rostogolesc printre dărâmături.

“As through a wide breach they come, Amid the tempest they roll on.

15 S paimele mă copleşesc, demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, siguranţa mea se risipeşte ca un nor.

“ Terrors are turned against me; They pursue my honor as the wind, And my prosperity has passed away like a cloud.

16 S ufletul mi-e vărsat din mine, m-au cuprins zilele suferinţei.

“And now my soul is poured out within me; Days of affliction have seized me.

17 N oaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod n-au odihnă.

“At night it pierces my bones within me, And my gnawing pains take no rest.

18 C u o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina, mă strânge ca gulerul de la tunică.

“By a great force my garment is distorted; It binds me about as the collar of my coat.

19 E l m-a aruncat în noroi şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.

“He has cast me into the mire, And I have become like dust and ashes.

20 S trig către Tine, dar Tu nu răspunzi; stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine.

“I cry out to You for help, but You do not answer me; I stand up, and You turn Your attention against me.

21 A i devenit crud cu mine, mă loveşti cu tăria mâinii Tale,

“You have become cruel to me; With the might of Your hand You persecute me.

22 m ă ridici deasupra vântului şi mă arunci în furia furtunii.

“You lift me up to the wind and cause me to ride; And You dissolve me in a storm.

23 Ş tiu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toţi cei vii.

“For I know that You will bring me to death And to the house of meeting for all living.

24 N imeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit, când strigă după ajutor în necazul său.

“Yet does not one in a heap of ruins stretch out his hand, Or in his disaster therefore cry out for help?

25 N -am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?

“Have I not wept for the one whose life is hard? Was not my soul grieved for the needy?

26 D ar când aşteptam binele, a venit răul şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.

“When I expected good, then evil came; When I waited for light, then darkness came.

27 M ăruntaiele îmi fierb fără încetare, zile de suferinţă vin peste mine.

“ I am seething within and cannot relax; Days of affliction confront me.

28 U mblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.

“I go about mourning without comfort; I stand up in the assembly and cry out for help.

29 A m ajuns frate cu şacalii şi tovarăş cu struţii.

“I have become a brother to jackals And a companion of ostriches.

30 P ielea mi se înnegreşte şi cade, şi oasele îmi ard de febră.

“My skin turns black on me, And my bones burn with fever.

31 L ira îmi este instrument de jale, iar fluierul meu scoate sunete de plâns.

“Therefore my harp is turned to mourning, And my flute to the sound of those who weep.