1 T rimiteţi miei drept tribut conducătorului ţării, din Sela, pe drumul pustiei, la muntele fiicei Sionului.

Send the tribute lamb to the ruler of the land, From Sela by way of the wilderness to the mountain of the daughter of Zion.

2 C a nişte păsări alungate, izgonite din cuib, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.

Then, like fleeing birds or scattered nestlings, The daughters of Moab will be at the fords of the Arnon.

3 « Dă-ne un sfat! Hotărăşte ceva! Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei şi prefă-o în noapte! Ascunde-i pe cei izgoniţi şi nu-i trăda pe fugari!

“ Give us advice, make a decision; Cast your shadow like night at high noon; Hide the outcasts, do not betray the fugitive.

4 P rimeşte-i pe deportaţii Moabului să locuiască cu tine! Fii un refugiu pentru ei în faţa nimicitorului!» Când asupritorul va înceta, când nimicirea va lua sfârşit şi prădătorul va lăsa ţara în pace,

“Let the outcasts of Moab stay with you; Be a hiding place to them from the destroyer.” For the extortioner has come to an end, destruction has ceased, Oppressors have completely disappeared from the land.

5 a tunci, prin îndurare, va fi întemeiat un tron pe care va domni cu credincioşie cineva din Cortul lui David, un judecător care caută să judece drept şi este plin de râvnă pentru dreptate.

A throne will even be established in lovingkindness, And a judge will sit on it in faithfulness in the tent of David; Moreover, he will seek justice And be prompt in righteousness.

6 A m auzit de mândria Moabului – cât este el de mândru! – de fala sa, de trufia şi de aroganţa sa, dar laudele lui sunt minciuni.

We have heard of the pride of Moab, an excessive pride; Even of his arrogance, pride, and fury; His idle boasts are false.

7 D e aceea bocesc moabiţii, văitându-se toţi pentru Moab. Bociţi şi fiţi adânc mâhniţi pentru oamenii din Chir-Hareset!

Therefore Moab will wail; everyone of Moab will wail. You will moan for the raisin cakes of Kir-hareseth As those who are utterly stricken.

8 C ăci câmpiile Heşbonului se usucă la fel ca şi viile din Sibma. Domnitorii neamurilor au distrus cele mai alese viţe, care cândva ajungeau până la Iazer, fiind răspândite până spre pustie. Mlădiţele ei se întindeau şi ajungeau până la mare.

For the fields of Heshbon have withered, the vines of Sibmah as well; The lords of the nations have trampled down its choice clusters Which reached as far as Jazer and wandered to the deserts; Its tendrils spread themselves out and passed over the sea.

9 D e aceea plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. O, Heşbon! O, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Căci strigătul de bucurie scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat.

Therefore I will weep bitterly for Jazer, for the vine of Sibmah; I will drench you with my tears, O Heshbon and Elealeh; For the shouting over your summer fruits and your harvest has fallen away.

10 B ucuria şi veselia au dispărut din livezi; în vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie; nimeni nu mai zdrobeşte vinul în teascuri, căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie.

Gladness and joy are taken away from the fruitful field; In the vineyards also there will be no cries of joy or jubilant shouting, No treader treads out wine in the presses, For I have made the shouting to cease.

11 D e aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.

Therefore my heart intones like a harp for Moab And my inward feelings for Kir-hareseth.

12 M oab va fi văzut trudindu-se pe înălţimi, venind la altar să se roage, însă nu va primi nimic.

So it will come about when Moab presents himself, When he wearies himself upon his high place And comes to his sanctuary to pray, That he will not prevail.

13 A cesta este cuvântul pe care-l rostise Domnul cu privire la Moab.

This is the word which the Lord spoke earlier concerning Moab.

14 D ar acum, Domnul zice: «În trei ani, număraţi ca anii unui simbriaş, în ciuda mulţimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbuşită, iar cei ce vor supravieţui vor fi puţini şi slabi.»“

But now the Lord speaks, saying, “Within three years, as a hired man would count them, the glory of Moab will be degraded along with all his great population, and his remnant will be very small and impotent.”