1 T rimiteţi miei drept tribut conducătorului ţării, din Sela, pe drumul pustiei, la muntele fiicei Sionului.
Envoyez les agneaux au souverain du pays, Envoyez-les de Séla, par le désert, A la montagne de la fille de Sion.
2 C a nişte păsări alungate, izgonite din cuib, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.
Tel un oiseau fugitif, telle une nichée effarouchée, Telles seront les filles de Moab, au passage de l'Arnon. -
3 « Dă-ne un sfat! Hotărăşte ceva! Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei şi prefă-o în noapte! Ascunde-i pe cei izgoniţi şi nu-i trăda pe fugari!
Donne conseil, fais justice, Couvre-nous en plein midi de ton ombre comme de la nuit, Cache ceux que l'on poursuit, Ne trahis pas le fugitif!
4 P rimeşte-i pe deportaţii Moabului să locuiască cu tine! Fii un refugiu pentru ei în faţa nimicitorului!» Când asupritorul va înceta, când nimicirea va lua sfârşit şi prădătorul va lăsa ţara în pace,
Laisse séjourner chez toi les exilés de Moab, Sois pour eux un refuge contre le dévastateur! Car l'oppression cessera, la dévastation finira, Celui qui foule le pays disparaîtra.
5 a tunci, prin îndurare, va fi întemeiat un tron pe care va domni cu credincioşie cineva din Cortul lui David, un judecător care caută să judece drept şi este plin de râvnă pentru dreptate.
Et le trône s'affermira par la clémence; Et l'on y verra siéger fidèlement, dans la maison de David, Un juge ami du droit et zélé pour la justice. -
6 A m auzit de mândria Moabului – cât este el de mândru! – de fala sa, de trufia şi de aroganţa sa, dar laudele lui sunt minciuni.
Nous entendons l'orgueil du superbe Moab, Sa fierté et sa hauteur, son arrogance et ses vains discours.
7 D e aceea bocesc moabiţii, văitându-se toţi pentru Moab. Bociţi şi fiţi adânc mâhniţi pentru oamenii din Chir-Hareset!
C'est pourquoi Moab gémit sur Moab, tout gémit; Vous soupirez sur les ruines de Kir Haréseth, Profondément abattus.
8 C ăci câmpiile Heşbonului se usucă la fel ca şi viile din Sibma. Domnitorii neamurilor au distrus cele mai alese viţe, care cândva ajungeau până la Iazer, fiind răspândite până spre pustie. Mlădiţele ei se întindeau şi ajungeau până la mare.
Car les campagnes de Hesbon languissent; Les maîtres des nations ont brisé les ceps de la vigne de Sibma, Qui s'étendaient jusqu'à Jaezer, qui erraient dans le désert: Les rameaux se prolongeaient, et allaient au delà de la mer.
9 D e aceea plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. O, Heşbon! O, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Căci strigătul de bucurie scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat.
Aussi je pleure sur la vigne de Sibma, comme sur Jaezer; Je vous arrose de mes larmes, Hesbon, Élealé! Car sur votre récolte et sur votre moisson Est venu fondre un cri de guerre.
10 B ucuria şi veselia au dispărut din livezi; în vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie; nimeni nu mai zdrobeşte vinul în teascuri, căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie.
La joie et l'allégresse ont disparu des campagnes; Dans les vignes, plus de chants, plus de réjouissances! Le vendangeur ne foule plus le vin dans les cuves; J'ai fait cesser les cris de joie.
11 D e aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.
Aussi mes entrailles frémissent sur Moab, comme une harpe, Et mon coeur sur Kir Harès.
12 M oab va fi văzut trudindu-se pe înălţimi, venind la altar să se roage, însă nu va primi nimic.
On voit Moab, qui se fatigue sur les hauts lieux; Il entre dans son sanctuaire pour prier, et il ne peut rien obtenir.
13 A cesta este cuvântul pe care-l rostise Domnul cu privire la Moab.
Telle est la parole que l'Éternel a prononcée dès longtemps sur Moab.
14 D ar acum, Domnul zice: «În trei ani, număraţi ca anii unui simbriaş, în ciuda mulţimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbuşită, iar cei ce vor supravieţui vor fi puţini şi slabi.»“
Et maintenant l'Éternel parle, et dit: Dans trois ans, comme les années d'un mercenaire, La gloire de Moab sera l'objet du mépris, Avec toute cette grande multitude; Et ce qui restera sera peu de chose, presque rien.