1 T rimiteţi miei drept tribut conducătorului ţării, din Sela, pe drumul pustiei, la muntele fiicei Sionului.

Send the lambs for the ruler of the land from Selah to the wilderness, to the mountain of the daughter of Zion.

2 C a nişte păsări alungate, izgonite din cuib, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.

For it will be that as wandering birds, as a scattered nest, so will the daughters of Moab be at the fords of the Arnon.

3 « Dă-ne un sfat! Hotărăşte ceva! Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei şi prefă-o în noapte! Ascunde-i pe cei izgoniţi şi nu-i trăda pe fugari!

Give counsel! Execute justice! Make your shade like the night in the middle of the noonday! Hide the outcasts! Don’t betray the fugitive!

4 P rimeşte-i pe deportaţii Moabului să locuiască cu tine! Fii un refugiu pentru ei în faţa nimicitorului!» Când asupritorul va înceta, când nimicirea va lua sfârşit şi prădătorul va lăsa ţara în pace,

Let my outcasts dwell with you! As for Moab, be a hiding place for him from the face of the destroyer. For the extortionist is brought to nothing. Destruction ceases. The oppressors are consumed out of the land.

5 a tunci, prin îndurare, va fi întemeiat un tron pe care va domni cu credincioşie cineva din Cortul lui David, un judecător care caută să judece drept şi este plin de râvnă pentru dreptate.

A throne will be established in loving kindness. One will sit on it in truth, in the tent of David, judging, seeking justice, and swift to do righteousness.

6 A m auzit de mândria Moabului – cât este el de mândru! – de fala sa, de trufia şi de aroganţa sa, dar laudele lui sunt minciuni.

We have heard of the pride of Moab, that he is very proud; even of his arrogance, his pride, and his wrath. His boastings are nothing.

7 D e aceea bocesc moabiţii, văitându-se toţi pentru Moab. Bociţi şi fiţi adânc mâhniţi pentru oamenii din Chir-Hareset!

Therefore Moab will wail for Moab. Everyone will wail. You will mourn for the raisin cakes of Kir Hareseth, utterly stricken.

8 C ăci câmpiile Heşbonului se usucă la fel ca şi viile din Sibma. Domnitorii neamurilor au distrus cele mai alese viţe, care cândva ajungeau până la Iazer, fiind răspândite până spre pustie. Mlădiţele ei se întindeau şi ajungeau până la mare.

For the fields of Heshbon languish with the vine of Sibmah. The lords of the nations have broken down its choice branches, which reached even to Jazer, which wandered into the wilderness. Its shoots were spread abroad. They passed over the sea.

9 D e aceea plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. O, Heşbon! O, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Căci strigătul de bucurie scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat.

Therefore I will weep with the weeping of Jazer for the vine of Sibmah. I will water you with my tears, Heshbon, and Elealeh: for on your summer fruits and on your harvest the battle shout has fallen.

10 B ucuria şi veselia au dispărut din livezi; în vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie; nimeni nu mai zdrobeşte vinul în teascuri, căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie.

Gladness is taken away, and joy out of the fruitful field; and in the vineyards there will be no singing, neither joyful noise. Nobody will tread out wine in the presses. I have made the shouting stop.

11 D e aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.

Therefore my heart sounds like a harp for Moab, and my inward parts for Kir Heres.

12 M oab va fi văzut trudindu-se pe înălţimi, venind la altar să se roage, însă nu va primi nimic.

It will happen that when Moab presents himself, when he wearies himself on the high place, and comes to his sanctuary to pray, that he will not prevail.

13 A cesta este cuvântul pe care-l rostise Domnul cu privire la Moab.

This is the word that Yahweh spoke concerning Moab in time past.

14 D ar acum, Domnul zice: «În trei ani, număraţi ca anii unui simbriaş, în ciuda mulţimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbuşită, iar cei ce vor supravieţui vor fi puţini şi slabi.»“

But now Yahweh has spoken, saying, “Within three years, as a worker bound by contract would count them, the glory of Moab shall be brought into contempt, with all his great multitude; and the remnant will be very small and feeble.”