1 A tunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

Then Eliphaz the Temanite answered,

2 „ Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

“If someone ventures to talk with you, will you be grieved? But who can withhold himself from speaking?

3 I ată că tu i-ai învăţat pe mulţi, tu ai întărit mâinile slăbite.

Behold, you have instructed many, you have strengthened the weak hands.

4 C uvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau şi au întărit genunchii care se îndoiau.

Your words have supported him who was falling, You have made firm the feeble knees.

5 D ar acum necazul a venit asupra ta şi eşti descurajat; te atinge şi te laşi copleşit.

But now it has come to you, and you faint. It touches you, and you are troubled.

6 N u este oare frica de Dumnezeu încrederea ta, iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

Isn’t your piety your confidence? Isn’t the integrity of your ways your hope?

7 G ândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat? Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?

“Remember, now, whoever perished, being innocent? Or where were the upright cut off?

8 A şa cum am văzut eu, cei care ară răutatea şi seamănă necazul, le culeg roadele.

According to what I have seen, those who plow iniquity, and sow trouble, reap the same.

9 S uflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte, iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

By the breath of God they perish. By the blast of his anger are they consumed.

10 U rletul leului, răgetul leului fioros încetează şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.

The roaring of the lion, and the voice of the fierce lion, the teeth of the young lions, are broken.

11 L eul cel puternic piere din lipsă de pradă, iar puii leoaicei sunt risipiţi.

The old lion perishes for lack of prey. The cubs of the lioness are scattered abroad.

12 M i s-a spus un cuvânt pe ascuns, urechea mea a auzit o şoaptă.

“Now a thing was secretly brought to me. My ear received a whisper of it.

13 Î n mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,

In thoughts from the visions of the night, when deep sleep falls on men,

14 m -au năpădit frica şi cutremurul şi-au început să-mi tremure oasele.

fear came on me, and trembling, which made all my bones shake.

15 U n duh a trecut uşor prin faţa mea; atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.

Then a spirit passed before my face. The hair of my flesh stood up.

16 S -a oprit, dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea; conturul cuiva era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea:

It stood still, but I couldn’t discern its appearance. A form was before my eyes. Silence, then I heard a voice, saying,

17 « Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?

‘Shall mortal man be more just than God? Shall a man be more pure than his Maker?

18 D acă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,

Behold, he puts no trust in his servants. He charges his angels with error.

19 c u atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut, ale căror temelii sunt în ţărână şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.

How much more, those who dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, who are crushed before the moth!

20 D e dimineaţa până seara sunt nimiciţi; pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.

Between morning and evening they are destroyed. They perish forever without any regarding it.

21 N u le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»

Isn’t their tent cord plucked up within them? They die, and that without wisdom.’