1 A tunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

Then Eliphaz the Temanite answered and said,

2 „ Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

If we assay to commune with thee, wilt thou be grieved? but who can withhold himself from speaking?

3 I ată că tu i-ai învăţat pe mulţi, tu ai întărit mâinile slăbite.

Behold, thou hast instructed many, and thou hast strengthened the weak hands.

4 C uvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau şi au întărit genunchii care se îndoiau.

Thy words have upholden him that was falling, and thou hast strengthened the feeble knees.

5 D ar acum necazul a venit asupra ta şi eşti descurajat; te atinge şi te laşi copleşit.

But now it is come upon thee, and thou faintest; it toucheth thee, and thou art troubled.

6 N u este oare frica de Dumnezeu încrederea ta, iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

Is not this thy fear, thy confidence, thy hope, and the uprightness of thy ways?

7 G ândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat? Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?

Remember, I pray thee, who ever perished, being innocent? or where were the righteous cut off?

8 A şa cum am văzut eu, cei care ară răutatea şi seamănă necazul, le culeg roadele.

Even as I have seen, they that plow iniquity, and sow wickedness, reap the same.

9 S uflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte, iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

By the blast of God they perish, and by the breath of his nostrils are they consumed.

10 U rletul leului, răgetul leului fioros încetează şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.

The roaring of the lion, and the voice of the fierce lion, and the teeth of the young lions, are broken.

11 L eul cel puternic piere din lipsă de pradă, iar puii leoaicei sunt risipiţi.

The old lion perisheth for lack of prey, and the stout lion’s whelps are scattered abroad.

12 M i s-a spus un cuvânt pe ascuns, urechea mea a auzit o şoaptă.

Now a thing was secretly brought to me, and mine ear received a little thereof.

13 Î n mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,

In thoughts from the visions of the night, when deep sleep falleth on men,

14 m -au năpădit frica şi cutremurul şi-au început să-mi tremure oasele.

fear came upon me, and trembling, which made all my bones to shake.

15 U n duh a trecut uşor prin faţa mea; atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.

Then a spirit passed before my face; the hair of my flesh stood up:

16 S -a oprit, dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea; conturul cuiva era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea:

it stood still, but I could not discern the form thereof: an image was before mine eyes, there was silence, and I heard a voice, saying,

17 « Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?

Shall mortal man be more just than God? shall a man be more pure than his maker?

18 D acă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,

Behold, he put no trust in his servants; and his angels he charged with folly:

19 c u atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut, ale căror temelii sunt în ţărână şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.

how much less in them that dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, which are crushed before the moth?

20 D e dimineaţa până seara sunt nimiciţi; pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.

They are destroyed from morning to evening: they perish for ever without any regarding it.

21 N u le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»

Doth not their excellency which is in them go away? they die, even without wisdom.