1 D avid a întrebat: „Se mai află în viaţă cineva din familia lui Saul, căruia să-i pot arăta bunătate, din pricina lui Ionatan?“

And David said, Is there yet any that is left of the house of Saul, that I may shew him kindness for Jonathan’s sake?

2 F amilia lui Saul avusese un slujitor pe nume Ţiba, pe care l-au chemat la David. Regele l-a întrebat: – Tu eşti Ţiba? – Eu, slujitorul tău, sunt acela! i-a răspuns el.

And there was of the house of Saul a servant whose name was Ziba. And when they had called him unto David, the king said unto him, Art thou Ziba? And he said, Thy servant is he.

3 R egele l-a întrebat: – Se mai află în viaţă vreun bărbat din familia lui Saul, căruia să-i pot arăta o bunătate ca cea a lui Dumnezeu? – Da, unul dintre fiii lui Ionatan mai este în viaţă, însă este olog de ambele picioare, i-a răspuns Ţiba.

And the king said, Is there not yet any of the house of Saul, that I may shew the kindness of God unto him? And Ziba said unto the king, Jonathan hath yet a son, which is lame on his feet.

4 – Unde se află acesta? l-a mai întrebat regele. – În casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo-Debar, i-a răspuns Ţiba.

And the king said unto him, Where is he? And Ziba said unto the king, Behold, he is in the house of Machir, the son of Ammiel, in Lo-debar.

5 R egele David a trimis după el şi l-a adus din Lo-Debar, din casa lui Machir, fiul lui Amiel.

Then king David sent, and fetched him out of the house of Machir, the son of Ammiel, from Lo-debar.

6 C ând Mefiboşet, fiul lui Ionatan şi nepotul lui Saul, a ajuns înaintea lui David şi-a plecat faţa şi s-a închinat. David i-a zis: – Mefiboşet! – Iată slujitorul tău! i-a răspuns el.

Now when Mephibosheth, the son of Jonathan, the son of Saul, was come unto David, he fell on his face, and did reverence. And David said, Mephibosheth. And he answered, Behold thy servant!

7 – Nu te teme, i-a zis David, căci vreau să-ţi arăt bunătate, din pricina tatălui tău, Ionatan. Am să-ţi înapoiez toate terenurile care au fost ale bunicului tău, Saul, şi vei mânca întotdeauna la masa mea.

And David said unto him, Fear not: for I will surely shew thee kindness for Jonathan thy father’s sake, and will restore thee all the land of Saul thy father; and thou shalt eat bread at my table continually.

8 M efiboşet i s-a închinat şi i-a zis: – Ce este slujitorul tău ca să bagi în seamă un câine mort cum sunt eu?

And he bowed himself, and said, What is thy servant, that thou shouldest look upon such a dead dog as I am?

9 R egele l-a chemat apoi pe Ţiba, slujitorul lui Saul, şi i-a zis: – I-am dăruit nepotului stăpânului tău tot ceea ce aparţinuse lui Saul şi întregii sale familii.

Then the king called to Ziba, Saul’s servant, and said unto him, I have given unto thy master’s son all that pertained to Saul and to all his house.

10 T u, fiii tăi şi slujitorii tăi îi veţi lucra pământul şi-i veţi culege recolta pentru ca nepotul stăpânului tău să aibă ce să mănânce. Mefiboşet, nepotul stăpânului tău, va mânca întotdeauna la masa mea. Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de slujitori.

Thou therefore, and thy sons, and thy servants, shall till the land for him, and thou shalt bring in the fruits, that thy master’s son may have food to eat: but Mephibosheth thy master’s son shall eat bread alway at my table. Now Ziba had fifteen sons and twenty servants.

11 E l i-a răspuns regelui: – Slujitorul tău va face tot ceea ce stăpânul meu, regele, i-a poruncit să facă. Astfel, Mefiboşet a mâncat la masa lui David ca unul dintre fiii acestuia.

Then said Ziba unto the king, According to all that my lord the king hath commanded his servant, so shall thy servant do. As for Mephibosheth, said the king, he shall eat at my table, as one of the king’s sons.

12 M efiboşet avea un fiu tânăr pe nume Mica. Toţi cei ce locuiau în casa lui Ţiba erau slujitorii lui Mefiboşet.

And Mephibosheth had a young son, whose name was Micha. And all that dwelt in the house of Ziba were servants unto Mephibosheth.

13 M efiboşet locuia la Ierusalim, fiindcă mânca întotdeauna la masa regelui. El era olog de ambele picioare.

So Mephibosheth dwelt in Jerusalem: for he did eat continually at the king’s table; and was lame on both his feet.