1 D e ce stai departe, Doamne, şi Te ascunzi în vreme de necaz?

Why standest thou afar off, O Lord ? why hidest thou thyself in times of trouble?

2 C el rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman, prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.

The wicked in his pride doth persecute the poor: let them be taken in the devices that they have imagined.

3 C ăci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.

For the wicked boasteth of his heart’s desire, and blesseth the covetous, whom the Lord abhorreth.

4 Î n aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul: „ Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.

The wicked, through the pride of his countenance, will not seek after God: God is not in all his thoughts.

5 C ăile lui sunt prospere în orice vreme; judecăţile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.

His ways are always grievous; thy judgments are far above out of his sight: as for all his enemies, he puffeth at them.

6 E l zice în inima lui: „Nu mă voi clătina! Nu voi suferi niciodată!“

He hath said in his heart, I shall not be moved: for I shall never be in adversity.

7 G ura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări; sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.

His mouth is full of cursing and deceit and fraud: under his tongue is mischief and vanity.

8 E l locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; îşi urmăreşte victimele.

He sitteth in the lurking places of the villages: in the secret places doth he murder the innocent: his eyes are privily set against the poor.

9 P ândeşte din cotlon ca leul din desiş, pândeşte să-l prindă pe sărman, să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.

He lieth in wait secretly as a lion in his den: he lieth in wait to catch the poor: he doth catch the poor, when he draweth him into his net.

10 V ictimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc; cad sub puterea lui.

He croucheth, and humbleth himself, that the poor may fall by his strong ones.

11 E l îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“

He hath said in his heart, God hath forgotten: he hideth his face; he will never see it.

12 R idică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna! Nu-i uita pe cei sărmani!

Arise, O Lord; O God, lift up thine hand: forget not the humble.

13 D e ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?

Wherefore doth the wicked contemn God? he hath said in his heart, Thou wilt not require it.

14 T u însă vezi necazul şi mâhnirea; te uiţi, ca să le iei în mâna Ta! Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor; Tu eşti ajutorul orfanului.

Thou hast seen it; for thou beholdest mischief and spite, to requite it with thy hand: the poor committeth himself unto thee; thou art the helper of the fatherless.

15 F ărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit; cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

Break thou the arm of the wicked and the evil man: seek out his wickedness till thou find none.

16 D omnul este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din ţara Lui!

The Lord is King for ever and ever: the heathen are perished out of his land.

17 T u, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani; Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,

Lord, thou hast heard the desire of the humble: thou wilt prepare their heart, thou wilt cause thine ear to hear:

18 c a să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.

to judge the fatherless and the oppressed, that the man of the earth may no more oppress.