1 D oamne, nu mă mustra în mânia Ta şi nu mă disciplina în furia Ta!

O Lord, rebuke me not in thine anger, neither chasten me in thy hot displeasure.

2 Î ndură-te de mine, Doamne, căci sunt slab! Vindecă-mă, Doamne, căci fiinţa-mi este îngrozită!

Have mercy upon me, O Lord; for I am weak: O Lord, heal me; for my bones are vexed.

3 S ufletul mi-e îngrozit de tot, iar Tu, Doamne, până când întârzii ?

My soul is also sore vexed: but thou, O Lord, how long?

4 Î ntoarce-Te, Doamne, eliberează-mi sufletul, mântuieşte-mă din pricina îndurării Tale,

Return, O Lord, deliver my soul: oh save me for thy mercies’ sake.

5 c ăci morţii nu Te mai pomenesc şi în Locuinţa Morţilor cine Te mai laudă?

For in death there is no remembrance of thee: in the grave who shall give thee thanks?

6 S unt sleit de atâtea suspine! În fiecare noapte îmi scald patul şi-mi inund aşternutul cu lacrimi.

I am weary with my groaning; all the night make I my bed to swim; I water my couch with my tears.

7 M i s-au prăpădit ochii de atâta întristare, mi-a slăbit vederea din pricina tuturor vrăjmaşilor mei!

Mine eye is consumed because of grief; it waxeth old because of all mine enemies.

8 D epărtaţi-vă de la mine, voi, toţi cei ce săvârşiţi răul, căci Domnul a auzit glasul bocetului meu!

Depart from me, all ye workers of iniquity; for the Lord hath heard the voice of my weeping.

9 D omnul a auzit ruga mea, Domnul mi-a primit rugăciunea!

The Lord hath heard my supplication; the Lord will receive my prayer.

10 T oţi duşmanii mei vor fi făcuţi de ruşine şi nespus de îngroziţi; vor da înapoi şi vor fi acoperiţi de ruşine într-o clipă.

Let all mine enemies be ashamed and sore vexed: let them return and be ashamed suddenly.