1 „ Pentru toate există o vreme, şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său:

To every thing there is a season, and a time to every purpose under the heaven:

2 u n timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge;

a time to be born, and a time to die; a time to plant, and a time to pluck up that which is planted;

3 u n timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;

a time to kill, and a time to heal; a time to break down, and a time to build up;

4 u n timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde; un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa;

a time to weep, and a time to laugh; a time to mourn, and a time to dance;

5 u n timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de îmbrăţişări;

a time to cast away stones, and a time to gather stones together; a time to embrace, and a time to refrain from embracing;

6 u n timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde; un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;

a time to get, and a time to lose; a time to keep, and a time to cast away;

7 u n timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;

a time to rend, and a time to sew; a time to keep silence, and a time to speak;

8 u n timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp pentru război şi un timp pentru pace.

a time to love, and a time to hate; a time of war, and a time of peace.

9 C e câştig are lucrătorul din toată osteneala lui?

What profit hath he that worketh in that wherein he laboureth?

10 A m văzut ce preocupare pune Dumnezeu în mintea oamenilor, ca să se îndeletnicească cu ea.

I have seen the travail, which God hath given to the sons of men to be exercised in it.

11 E l a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar şi veşnicia în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

He hath made every thing beautiful in his time: also he hath set the world in their heart, so that no man can find out the work that God maketh from the beginning to the end.

12 Î nţeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure şi să facă ce este bine în viaţă.

I know that there is no good in them, but for a man to rejoice, and to do good in his life.

13 Î n plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea şi poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu.

And also that every man should eat and drink, and enjoy the good of all his labour, it is the gift of God.

14 Î nţeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veşnic; la aceasta nimic nu se adaugă şi nimic nu se scade; Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.

I know that, whatsoever God doeth, it shall be for ever: nothing can be put to it, nor any thing taken from it: and God doeth it, that men should fear before him.

15 C eea ce este, există de mult timp, ceea ce va fi, a existat deja demult, iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.

That which hath been is now; and that which is to be hath already been; and God requireth that which is past.

16 A m mai văzut ceva sub soare: Pe scaunul justiţiei trona răutatea, iar pe scaunul dreptăţii trona nedreptatea.

And moreover I saw under the sun the place of judgment, that wickedness was there; and the place of righteousness, that iniquity was there.

17 A tunci mi-am zis: «Dumnezeu îl va judeca atât pe cel drept, cât şi pe cel nedrept, căci atunci va fi timp pentru orice lucru şi pentru orice faptă.»

I said in mine heart, God shall judge the righteous and the wicked: for there is a time there for every purpose and for every work.

18 A poi mi-am zis: «În ceea ce-i priveşte pe oameni, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele.

I said in mine heart concerning the estate of the sons of men, that God might manifest them, and that they might see that they themselves are beasts.

19 C ăci soarta omului şi soarta animalului sunt una şi aceeaşi: cum moare unul, moare şi celălalt. Amândoi au aceeaşi suflare, iar omul nu are parte de nimic în plus faţă de animal. Totul este deşertăciune!

For that which befalleth the sons of men befalleth beasts; even one thing befalleth them: as the one dieth, so dieth the other; yea, they have all one breath; so that a man hath no preeminence above a beast: for all is vanity.

20 T otul merge în acelaşi loc, totul a fost făcut din ţărână şi totul se întoarce în ţărână.

All go unto one place; all are of the dust, and all turn to dust again.

21 C ine poate şti dacă sufletul omului merge sus, iar sufletul animalelor se coboară sub pământ?

Who knoweth the spirit of man that goeth upward, and the spirit of the beast that goeth downward to the earth?

22 A m înţeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, şi cine îi poate spune omului ce va fi după el?»“

Wherefore I perceive that there is nothing better, than that a man should rejoice in his own works; for that is his portion: for who shall bring him to see what shall be after him?