1 I sus a ieşit de acolo şi a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat.

And he went out from thence, and came into his own country; and his disciples follow him.

2 C ând a venit ziua Sabatului, a început să dea învăţătură în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, erau uimiţi şi ziceau: „De unde are Acest Om aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Cum de se fac aceste minuni prin mâinile Lui?

And when the sabbath day was come, he began to teach in the synagogue: and many hearing him were astonished, saying, From whence hath this man these things? and what wisdom is this which is given unto him, that even such mighty works are wrought by his hands?

3 O are nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov, al lui Iosif, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi surorile Lui, nu sunt oare aici, printre noi?“ Şi astfel, ei se poticneau în El.

Is not this the carpenter, the son of Mary, the brother of James, and Joses, and of Juda, and Simon? and are not his sisters here with us? And they were offended at him.

4 I sus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria lui, între rudele lui şi în casa lui.“

But Jesus said unto them, A prophet is not without honour, but in his own country, and among his own kin, and in his own house.

5 Ş i n-a putut să facă acolo nici o minune, în afară de faptul că Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.

And he could there do no mighty work, save that he laid his hands upon a few sick folk, and healed them.

6 Ş i se mira de necredinţa lor. Trimiterea celor doisprezece Isus străbătea satele de jur-împrejur, dând învăţătură.

And he marvelled because of their unbelief. And he went round about the villages, teaching.

7 E l i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate.

And he called unto him the twelve, and began to send them forth by two and two; and gave them power over unclean spirits;

8 L e-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu,

and commanded them that they should take nothing for their journey, save a staff only; no scrip, no bread, no money in their purse:

9 c i să se încalţe cu sandale, dar să nu-şi ia două tunici.

but be shod with sandals; and not put on two coats.

10 E l le-a mai zis: „În orice casă intraţi, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela.

And he said unto them, In what place soever ye enter into an house, there abide till ye depart from that place.

11 Ş i dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, scuturaţi-vă praful de sub picioare când ieşiţi de acolo, drept mărturie împotriva lor!“

And whosoever shall not receive you, nor hear you, when ye depart thence, shake off the dust under your feet for a testimony against them. Verily I say unto you, It shall be more tolerable for Sodom and Gomorrha in the day of judgment, than for that city.

12 E i au plecat şi au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască.

And they went out, and preached that men should repent.

13 A u scos mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi i-au uns cu untdelemn şi i-au vindecat. Ioan Botezătorul decapitat

And they cast out many devils, and anointed with oil many that were sick, and healed them.

14 R egele Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin El!“

And king Herod heard of him; (for his name was spread abroad:) and he said, That John the Baptist was risen from the dead, and therefore mighty works do shew forth themselves in him.

15 A lţii ziceau: „Este Ilie!“, iar alţii ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeţi!“

Others said, That it is Elias. And others said, That it is a prophet, or as one of the prophets.

16 D ar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“

But when Herod heard thereof, he said, It is John, whom I beheaded: he is risen from the dead.

17 C ăci Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea,

For Herod himself had sent forth and laid hold upon John, and bound him in prison for Herodias’ sake, his brother Philip’s wife: for he had married her.

18 i ar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău!“

For John had said unto Herod, It is not lawful for thee to have thy brother’s wife.

19 I rodiada îl duşmănea pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea,

Therefore Herodias had a quarrel against him, and would have killed him; but she could not:

20 p entru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă; şi îl asculta cu plăcere.

for Herod feared John, knowing that he was a just man and an holy, and observed him; and when he heard him, he did many things, and heard him gladly.

21 A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naştere, a dat un ospăţ nobililor săi, ofiţerilor şi conducătorilor Galileii.

And when a convenient day was come, that Herod on his birthday made a supper to his lords, high captains, and chief estates of Galilee;

22 F iica Irodiadei a venit şi a dansat, iar lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut. Regele i-a zis atunci fetei: – Cere-mi orice doreşti şi-ţi voi da!

and when the daughter of the said Herodias came in, and danced, and pleased Herod and them that sat with him, the king said unto the damsel, Ask of me whatsoever thou wilt, and I will give it thee.

23 A poi i-a jurat (solemn): – Orice-mi vei cere, îţi voi da, până la o jumătate din regatul meu!

And he sware unto her, Whatsoever thou shalt ask of me, I will give it thee, unto the half of my kingdom.

24 F ata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei: – Ce să cer? Aceasta i-a răspuns: – Capul lui Ioan Botezătorul!

And she went forth, and said unto her mother, What shall I ask? And she said, The head of John the Baptist.

25 A tunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i: – Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!

And she came in straightway with haste unto the king, and asked, saying, I will that thou give me by and by in a charger the head of John the Baptist.

26 R egele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, n-a putut s-o refuze.

And the king was exceeding sorry; yet for his oath’s sake, and for their sakes which sat with him, he would not reject her.

27 Ş i regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare,

And immediately the king sent an executioner, and commanded his head to be brought: and he went and beheaded him in the prison,

28 i -a adus capul pe o farfurie şi i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale.

and brought his head in a charger, and gave it to the damsel: and the damsel gave it to her mother.

29 C ând ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt. Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

And when his disciples heard of it, they came and took up his corpse, and laid it in a tomb.

30 A postolii s-au adunat la Isus şi I-au povestit tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni.

And the apostles gathered themselves together unto Jesus, and told him all things, both what they had done, and what they had taught.

31 I sus le-a zis: „Veniţi cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, şi odihniţi-vă puţin!“ Căci erau mulţi care veneau şi plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.

And he said unto them, Come ye yourselves apart into a desert place, and rest a while: for there were many coming and going, and they had no leisure so much as to eat.

32 A u plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu.

And they departed into a desert place by ship privately.

33 D ar mulţi i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că oameni din toate cetăţile au alergat pe jos până acolo şi au sosit înaintea lor.

And the people saw them departing, and many knew him, and ran afoot thither out of all cities, and outwent them, and came together unto him.

34 C ând a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-au păstor. Şi a început să-i înveţe multe lucruri.

And Jesus, when he came out, saw much people, and was moved with compassion toward them, because they were as sheep not having a shepherd: and he began to teach them many things.

35 F iindcă ora era deja târzie, ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis: – Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie.

And when the day was now far spent, his disciples came unto him, and said, This is a desert place, and now the time is far passed:

36 D ă-le drumul mulţimilor să meargă prin cătunele din împrejurimi şi prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!

send them away, that they may go into the country round about, and into the villages, and buy themselves bread: for they have nothing to eat.

37 Î nsă Isus le-a zis: – Daţi-le voi să mănânce! Ei L-au întrebat: – De unde să luăm două sute de denari şi să ne ducem să cumpărăm pâine, ca să le dăm să mănânce?

He answered and said unto them, Give ye them to eat. And they say unto him, Shall we go and buy two hundred pennyworth of bread, and give them to eat?

38 I sus i-a întrebat: – Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi! După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns: – Cinci, şi doi peşti.

He saith unto them, How many loaves have ye? go and see. And when they knew, they say, Five, and two fishes.

39 I sus le-a poruncit să-i aşeze pe toţi pe iarba verde, în grupuri.

And he commanded them to make all sit down by companies upon the green grass.

40 E i s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci.

And they sat down in ranks, by hundreds, and by fifties.

41 I sus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimilor. De asemenea, a împărţit tuturor şi cei doi peşti.

And when he had taken the five loaves and the two fishes, he looked up to heaven, and blessed, and brake the loaves, and gave them to his disciples to set before them; and the two fishes divided he among them all.

42 A u mâncat toţi şi s-au săturat;

And they did all eat, and were filled.

43 ş i au strâns douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase şi cu ceea ce rămăsese din peşti.

And they took up twelve baskets full of the fragments, and of the fishes.

44 C ei ce mâncaseră (pâinile) erau cinci mii de bărbaţi. Isus umblă pe mare

And they that did eat of the loaves were about five thousand men.

45 I mediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenicii Săi să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, iar între timp El va da drumul mulţimii.

And straightway he constrained his disciples to get into the ship, and to go to the other side before unto Bethsaida, while he sent away the people.

46 D upă ce Şi-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să se roage.

And when he had sent them away, he departed into a mountain to pray.

47 E ra deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe ţărm.

And when even was come, the ship was in the midst of the sea, and he alone on the land.

48 A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă şi, cam în a patra strajă a nopţii, Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei.

And he saw them toiling in rowing; for the wind was contrary unto them: and about the fourth watch of the night he cometh unto them, walking upon the sea, and would have passed by them.

49 C ând L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ şi au ţipat,

But when they saw him walking upon the sea, they supposed it had been a spirit, and cried out:

50 p entru că toţi s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis: „Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!“

for they all saw him, and were troubled. And immediately he talked with them, and saith unto them, Be of good cheer: it is I; be not afraid.

51 D upă ce S-a suit la ei în barcă, vântul a încetat. Ei s-au mirat foarte tare.

And he went up unto them into the ship; and the wind ceased: and they were sore amazed in themselves beyond measure, and wondered.

52 C ăci nu înţeleseseră nici ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

For they considered not the miracle of the loaves: for their heart was hardened.

53 A u traversat marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au ancorat acolo.

And when they had passed over, they came into the land of Gennesaret, and drew to the shore.

54 I mediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut.

And when they were come out of the ship, straightway they knew him,

55 E i au alergat prin toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe paturi pe cei bolnavi acolo unde auzeau că se află Isus.

and ran through that whole region round about, and began to carry about in beds those that were sick, where they heard he was.

56 Ş i oriunde mergea El, în sate, în cetăţi sau în cătune, îi aşezau pe cei bolnavi în pieţe şi-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care se atingeau de ea erau vindecaţi.

And whithersoever he entered, into villages, or cities, or country, they laid the sick in the streets, and besought him that they might touch if it were but the border of his garment: and as many as touched him were made whole.